ca in vacanta

luna lui cuptor în plină desfăşurare, iar eu tot revin la agitaţia capitalei să particip la conferinţe, sau mai bine zis la "întâlnirile de seară cu Achieve Global".
nu mă plâng, nu-mi irosesc timpul pentru nişte fleacuri cum mulţi ar eticheta, ci descopăr lucruri noi şi oameni excepţionali :)

am început cu subiecte din mediul HR şi Sales, două zile la sfârşitul cărora îmi răspundeam încă o dată la întrebarea "De ce voluntariat?". Nu că aş fi avut vreo îndoială în privinţa voluntariatului, ci pentru că am întâlnit multe persoane care nu văd lucrurile ca mine (sau ca BOS-uleţii şi alţi voluntari în organizaţii studenţeşti).

"Aim high" a fost una din multele concluzii demne de subliniat, iar concluziile speakerilor legate de voluntariat mi-au demonstrat că există şi oameni care înţeleg pentru ce atâta efort. Să faci lucruri din plăcere, ba mai mult din pasiune fără să aştepţi vreo "recompensă financiară" se pare că este demn de admirat :)

ieri, la Management Day alături de AG s-a subliniat încă o dată ideea că nu există o "reţetă" general valabilă pentru succes, trebuie să ştii să descoperi oportunităţile, să ai curaj să acţionezi şi să rişti!

Alt subiect care mi-a atras atenţia a fost legat de Provocări. Cum bine a descris şi Dragoş Chivu (Country Director NSN) provocările la care ne gândeam noi sunt nişte fleacuri...gândeşte-te la a convinge un copil să facă un lucru pe care nu-l vrea [eu deja făceam asocierea cu iubirea mea mică Diana când e ferm hotărâtă să se îmbrace la grădiniţa cu "prinţesa" (=una din rochiţele ei speciale) şi afară e frig şi evident alta trebuie să fie ţinuta] aia DA PROVOCARE.

Sfaturile Dianei Rosetka (GM Achieve Global) au fost la fel de interesante. 3 reguli, Jim Collins style, ce merită avute în vedere:
1. first who, then what
2. right people on the bus, wrong people off the bus
3. right people in the right seats
Şi îndemnul CELEBRATE să te bucuri pentru orice lucru (mărunt sau nu) ce-ţi umple viaţa, să nu-l laşi să treacă neobservat..căci feţe triste vei întâlni mereu.

On a tous besoin d'amour

Un cantec drag, care nu are nevoie de interpretari..si probabil ca nici de traduceri...

(Daca ma insel in ultima privinta..let me know)


Je suis comme je suis

Jacques Prévert este un poet pe care l-am descoperit la una din orele de franceza...Rasfoind niste caiete am dat de poezia "Pour faire le portrait d'un oiseau" un pic adaptata la o tema data de diriga. (in adaptarea mea era vorba de zane; iar titlul era Pour faire le portrait d'une fée... evident).

Tot citind poeziile sale am descoperit una pe care nu o stiam dar care mi-a placut foarte mult... Cum eu sunt de parere ca povestea in limba originala e mai frumoasa nu am sa apelez la traducere... cine nu intelege despre ce spun versurile sa ma anunte si se rezolva ;)

Je suis comme je suis
Je suis faite comme ça
Quand j'ai envie de rire
Oui je ris aux éclats
J'aime celui qui m'aime
Est-ce ma faute à moi
Si ce n'est pas le meme
Que j'aime chaque fois
Je suis comme je suis
Je suis faite comme ça
Que voulez-vous de plus
Que voulez-vous de moi

Je suis faite pour plaire
Et n'y puis rien changer
Mes talons sont trop hauts
Ma taille trop cambrée
Mes seins beaucoup trop durs
Et mes yeux trop cernés
Et puis après
Qu'est-ce que ça peut vous faire
Je suis comme je suis
Je plais à qui plais
Qu'est-ce que ça peut vous faire

Ce qui m'est arrivé
Oui j'aime quelqu'un
Oui quelqu'un m'a aimée
Comme les enfants qui s'aiment
Simplement savent aimer
Aimer aimer...
Pourquoi me questioner
Je suis là pour vous plaire
Et n'y puis rien changer


Un lucru bun

Nu stiu restul lumii ce face..dar eu m-am saturat pana peste cap de oameni egoisti, care de multe ori apeleaza la niste idei absurde pentru a-ti arunca in fata ca au niste drepturi....

Pentru mai multa claritate apelam la un exemplu: RATB-ul si vesnica bataie pe locuri si pe o farama de spatiu (a doua varianta aplicabila mai mult pe timp de vara). Nu zic ca nu-i frumos si civilizat sa cedezi un loc fata de o persoana care poate are mai mare nevoie de el...dar nici sa vii cu argumente absurde si insensibile de care nu vreau sa amintesc acum.

Intamplarea de azi: asteptam un tramvai (care nu a mai venit ptr ca n-am idee ce se intamplase pe linie) cand am gasit un loc pe o banca...Lucky me, jumate de zi de stat numai in picioare locul ala parea oarecum ireal... In fine, in momentul meu de odihna vad o femeie mai in varsta care se folosea de un baston, dar nu venea sa ceara locul.
Ideea e ca in momentul cand i-am spus de loc..mi-a dat un raspuns de genul "stai mama linistita, ca poate esti obosita de la munca..." cu un ton foarte calm si foarte rar intalnit printre straini.

Din pacate se numara printre cazurile extrem de rare..majoritatea nu stiu decat sa vorbeasca grosolan.

Nu mai spun ca batranica a incercat sa-mi faca si mie loc pe banca... Unde stau ascunsi oamenii astia, de te lasa cu rautatile pe care le stim deja..??

oamenii si rautatile

de ce unii oameni se straduiesc atat de mult sa aduca la lumina acea natura urata a firii? de ce nu pot fi mai intelegatori, mai buni, mai umani?

Azi am vazut o secventa intr-un film exact pe tema asta: rautatea oamenilor..si pana la un punct am regasit-o in viata reala. In secventa respectiva era vorba de un om care ajuns sa rezolve o problema in New York vroia sa se intoarca acasa, dar isi pierduse biletul si nu avea bani suficienti pentru tot drumul. A incercat sa-i explice soferului situatia si sa-l asigure ca urma sa-i dea restul de bani cand ajungeau in localitatea respectiva. Soferul nu a fost de acord si a convenit ca-l duce pana unde isi permite financiar.
In autobuz nefericitul discuta cu "colega" de scaun, o straina... descriindu-i intamplarea omul ii spunea cum isi pierduse increderea in oameni. Atunci femeia a facut rost de bani, dar nu cersind in stilul bine cunoscut si intalnit in metrou sau pe strazile Bucurestiului (sau oricarui alt loc), ci rugand frumos, explicand sincer situatia si apeland la omenie...
Ca in orice film...actiunea capata o turnura pozitiva, iar nefericitul ramane surprins de faptele celorlalti si soferul contribuie la actiunea colectiva....

In cazul meu..apar soferi.. doar ca de asta data ideea e un pic diferita. Eu doar vroiam sa cobor, facand schimb de bilete, ca doar omul rupsese biletul...cand colo primesc un raspuns gen "vrei sa cobori? Bine alti bani, alta mancare de peste!" Scurt si suficient de clar.. Nu mai spun cum acelui strain nu-i pasa ca pe mine ma lasa undeva departe in Bucuresti..si ca am un drum de strabatut pana acasa..si ca as simplifica un pic lucrurile daca mergeam cu alt autobuz ce tocmai venise. De ce i-ar fi pasat?..Banii se pare ca dicteaza mai puternic in mintea omului (direct sau indirect).

Si totusi, pe drum ma gandeam la un caz in care o fata s-a urcat in autobuz, a platit, a primit bilet..si dupa 5 minute a primit un telefon de pe urma caruia a zis ca trebuie sa coboare. Si-a cerut mii de scuze si soferul a inteles-o si i-a dat banii inapoi...Se pare ca nu toti oamenii sunt la fel in unele privinte [de fapt stiam acest lucru..nu vroiam sa-l aflu mai mult in practica]

Eu una am mai invatat o lectie dupa aceasta intamplare. De fiecare data cand ma duc in Bucuresti sau acasa apeland la aceste mijloace de transport invat cate ceva, uneori ca simplu spectator..alteori ca un mic actor...

Si totusi m-am saturat de oameni indiferenti, egoisti si lacomi!!!

Carpe Diem

Cum mai alearga timpul asta...nu are rabdare, nu vrea sa stea prea mult sa analizeze sau sa discute: FAPTE, fapte si IAR fapte...

Nu o sa devin acum melancolica, insa din cand in cand o privire ratacita spre trecut te ajuta sa apreciezi mai mult prezentul si sa ceri si mai mult de la viitorul tau... Prin urmare imi este dor de zilele ce au trecut (oricat de bune sau rele au fost ele), imi este dor de rascrucile si oamenii intalniti in drum si de acele decizii pe care le-am luat pana acum .[...]. Si totusi, abia astept ziua de maine, ora ce se apropie, minutul imprevizibil, secunda ca un fir de nisip prizonier intr-o clepsidra veche...Abia astept sa intalnesc persoane noi si sa descopar locuri, lucruri, evenimente noi..

Cum este firesc ADOR prezentul. Carpe Diem!!! si nu mai ramane nimic de discutat :)

Si totusi, de ce se grabeste atat timpul asta? Oare el este tornada in sine sau punctul calm din mijlocul furtunii?

 
template by suckmylolly.com flower brushes by gvalkyrie.deviantart.com