Eu şi marea

Ne-am cunoscut când eu aveam vreo 2-3 anişori şi se pare că a fost o întâlnire foarte specială, pentru că de atunci nu ne-am mai despărţit.. De fapt, distanţa nu a reprezentat niciodată un obstacol..ne uneşte o relaţie atât de specială încât noţiunile de timp şi spaţiu se pierd în profan.

Ne întâlnim în fiecare an pentru câteva zile... timp suficient regăsirilor, povestirilor şi secretelor. Fiecare revedere are un farmec al său, iar fiecare despărţire e doar un "rămas-bun"

Una din iubirile mele mici (nepoţica mea Diana :) încă se mai sperie un pic când e vorba de intrat în apă, însă eu am fost un fan al ei încă din prima clipă. Azi observ că marea a ştiut întotdeauna să păstreze vie curiozitatea mea, şi nu cred că se va schimba ceva la capitolul ăsta.

  • m-a ajutat să fiu un mic arhitect construind castele care să ajungă până la cer. Cum a spus o fetiţă pe plajă anul trecut NIMIC NU E IMPOSIBIL..şi cum spunea şi Disney IT'S KIND OF FUN TO DO THE IMPOSSIBLE
  • ori de câte ori îmi fura nisipul de sub picioare mă invita să ne jucăm împreună şi să descopăr o lume cu totul nouă
  • iar când valurile reci păreau ameninţătoare îmi povestea sau explica ceva.
Marea este atât de fermecătoare. Calmă sau furioasă ea te ascultă şi duce departe în larg cuvintele ce te apasă.
Are grijă de fiecare om ce i se destăinuie şi nu există două relaţii identice.

Eu şi marea ne-am întâlnit şi anul acesta. Sunt atât de multe lucruri de povestit: lucruri vesele şi lucruri triste, planuri şi vise, idealuri şi realităţi..şi în plus mai am ceva timp până la acel "rămas-bun"

Iată şi o melodie de care mi-am amintit scriind postul acesta :)

 
template by suckmylolly.com flower brushes by gvalkyrie.deviantart.com