Înainte de a fi prea târziu

Timpul nu stă în loc. Nu este interesat de problemele tale şi nu-i pasă nici de motivele care te fac fericit. Nu îi pasă că de foarte multe ori ai nevoie de un mic răgaz.

Dar stau şi mă întreb: răgaz pentru ce? să îţi atingi toate obiectivele stabilite când ai pornit la drum... ar fi un răspuns logic. Din cauza asta visezi constant:

Ø Că poţi să faci orice îţi propui

Ø Că poţi să ajungi până la cea mai îndepărtată şi strălucitoare stea

Ø Că nu există obstacole la care să te opreşti

şi multe alte minuni din astea ideale

Dar drumul e dificil. Nimeni nu are dreptul să-ţi năruie visele, iar dacă permiţi un astfel de caz, atunci eşti responsabil pentru starea proastă de spirit pe care o îmbrăţişezi.

Eşti înconjurat de oameni...şi din mulţimea asta găseşti măcar o persoană căreia să-i ceri un ajutor, un sfat, un gând bun...iar restul nu vor ştii decât să acuze, să profite de situaţii pentru beneficii propii

Mulţi te pot asculta, puţini te pot înţelege şi mult mai puţini încearcă să te ajute. Astea se pare că sunt regulile pe care oamenii le urmează. Trist şi nimic mai mult.

Între timp mai trebuie să te lupţi cu alte fantasme (până la urmă astea sunt cele care formează realitatea)... Te ghidezi după gândul că ...poate... „niciodată nu e prea târziu” şi îţi creezi iluzii, iar la un moment dat... când te îmbeţi cu puţin curaj... descoperi că s-ar putea să fie prea târziu.

Nu aştepta timpul, pentru că el nu o va face ;)

1 comments:

Suflet naiv spunea...

Ultimile cuvinte sunt de pus in rama

 
template by suckmylolly.com flower brushes by gvalkyrie.deviantart.com