secret

să vă spun un secret... azi a plouat, iar eu am umblat toată ziua prin ploaie, fără umbrelă, fără glugă, fără ratb, fără metrou, fără vreun mijloc de transport..doar cu pe.jo-ul ... doar eu şi ploaia :D

şi mi-a plăcut enorm. Nu vă spun cât mă doare capul, dar nici nu îmi pare rău că am ales varianta asta.
M-a calmat... cred că aveam nevoie de un strop de ploaie mai mult decât m-aş fi gândit.


din când în când ne mai lovim şi de momente emo. Acum mi-a trecut.
tot ce mă oftică e că nu au fost nici tunete şi nici fulgere... poate data viitoare :D





ph.rain

data viitoare fac un top

Ultima mea pățanie nu trebuia să treacă neconsemnată pe undeva.
Am fost la doctora de familie care de când eram micuță tare îmi dădea sentimentul că nu are de ce să-mi fie frică, din păcate sentimentul exista doar la ea în cabinet că până acolo aveam cale lungă de parcurs.

Aveam un întreg ritual, de care nu am scăpat în totalitate.
mă trezeam dimineața mai mult mofturoasă, decât odihnită..., mă îmbrăcam frumos și cu mama alături parcurgeam cele 2-3 minute de mers până la dispensar (ce să-i fac dacă mai e și aproape de casă)... sala de așteptare cu scaune reci, tablă de șah pe post de podea (jocul meu principal) și 3 becuri ca niște baloane. A... să nu uit de tabloul din cabinetul doctorei: un portret cu o fetiță șatenă ce poartă o pălărie mare și roșie... superb tablou (nu cred că o să-l uit vreodată)

și apoi verdictul: „hai să facem niște analize”... în traducerea sentimentelor mele = ac și siringă în preajma venelor mele. Not fun anymore.

ăsta a fost și verdictul ultimei mele vizite la doamna doctor. Aș spune că la 21 de ani nu ar mai trebui să-mi fac probleme că cineva se va juca un pic cu câteva picături din sângele meu. oooops aș zice prost.
numai când am văzut lista de analize (6 în total) m-am înmuiat toată.

N-am de ales. A doua zi foarte de dimineață și cu mult curaj (și cu mama alături..că altfel nu e indicat) am ajuns la centrul unde trebuia să fiu torturată. prima lovitură a realității: parfumul de spital nu era de bine...îmi face rău.
a doua lovitură: „hai..un loc pe scaun, mâna întinsă și ține pumnul strâns” Ușor de zis, incredibil de greu de realizat. Sunt alergică la acul și siringa al căror scop este să sustragă o cantitate de sânge din corpul meu. Surprinzător nu s-au ascuns venele cum am mai pățit cu alte ocazii, dar am trecut prin schimbat culoarea la față și amețit și dat cu apă pe față și mâncat ceva dulce și luat o gură bună de aer de afară.

Mama știa ce are în casă..nu s-a mai speriat (nu se mai sperie de mult), dar săraca asistentă nu știa... și când a început să-mi pună întrebări de cum e la facultate și că sunt lucruri mai grele în viață, plus mărturisirea ulterioară era clar că am speriat-o un pic.

Plăcere sadică... măcar să mă distrez și eu puțin în toată povestea asta :))
Acum nu mai râd așa tare... am o vânătaie destul de urâtă și o durere enervantă la mâna stângă (ca să nu zic de starea de moleșeală prezentă) 6 analize cer o cantitate de sânge prea mare după părerea mea. Sper să iasă analizele corect și să nu fie nevoie să le repet.

și dacă le repet...o să mă distrez și atunci speriind oamenii, dar o să-mi fie și rău cel puțin o zi după experiența acului. Sadic nu?

Poate că...

... ai mai trecut pe aici... poate că nu. Nu cred că are vreo importanță... poate că are...

Nu ți-am atras atenția nici măcar un pic, dar uite că încă mă străduiesc. Nu te întrebi deja dacă nu ai investit într-un efort inutil pentru a apăsa click-ul ce te-a adus aici?

Ufff... Cred că ar fi cazul să scriu (și să spun) ceva interesant... poate chiar o mare prostie... Oare ar face diferența? În acest punct: cine poate știi cu adevărat?

Dar nu o fac :) Sunt doar curioasă dacă ai ajuns cu parcursul rândurilor până aici. Dacă nu: (tu cel care citești acum) crezi că voi mai avea o șansă la o vizită la fel de trecătoare? Dacă da: nu te întrebi cumva dacă merită să continui. Eu nu o să încerc să te conving să continui... poți renunța oricând :)

Și dacă totuși continuăm... păi... aș avea ceva de mărturisit... crezi că vrei să ”citești” despre ce este vorba?
Hai că nu e legat de floricele din corcoduș și nicidecum de ultima bârfă șoptită de o rândunică.


Tot ce vreau să spun e că azi noapte... după ce m-am oprit din citit, am închis frumos lumina și m-am întors în patul meu imens am avut ămmmm .. cum să-i spun? ... eeee..

un moment plin de inspirație pentru un post mult mai reușit decât ăsta :)) (cred că o variantă mai simplă de atât nu găseam)

Nu știu dacă știi cum e, dar eu nu pot închide și lumina gândurilor când mă decid că e timpul pentru somnic. E ceva asemănător cu: atunci când îți e lumea mai dragă, se întâmplă ceva care să contravină legilor aparent firești.

Și da..mă gândeam că nu am mai scris de multișor pe aici, nu că m-ar ”obseda” anumite ”practici/teorii” cum probabil se întâmplă cu împătimiții blogului (poate mă înșel, .. orice este posibil nu?) și mă mai gândeam ce aș mai putea scrie. Și deodată.. POP ideea strălucitoare.
Sigur.. pe măsură ce lua formă am zis că ar fi cazul să o notez undeva (cunoscându-mă am zis că cel mai probabil nu-mi voi mai aminti ordinea perfectă a propozițiilor). Să-ți spun un secret? Aveam dreptate.. trebuia să fi notat, dar lenea/somnul au fost mai intense... ce să-i faci (poate că data viitoare voi profita mai bine de momentul plin de inspirație, dar foarte nocturn).

Întrebarea mea e... tu vei mai reveni data viitoare?

 
template by suckmylolly.com flower brushes by gvalkyrie.deviantart.com