Nu vreau

"Nu există nu pot, există nu vreau" o frază prin care profu' meu de mate din generală manevra limitele mele... Şi cum mai reuşea... Dacă aş avea ocazia i-aş mulţumi pentru tot ce m-a învăţat, mi-aş cere iertare pentru supărarea provocată în momentul când mi-am ales secţia la liceu şi cred că aş recupera o parte din vorbele rătăcite ca studenta de astăzi...(cu toate că aş urma acelaşi drum dacă ar trebui să mă întorc la deciziile acelea)

Sunt momente pentru care nu poţi face timpul să-şi schimbe cursul doar din simplul motiv că vrei să schimbi ceva ce nu se mai poate schimba, sau vrei să faci o mutare deja imposibilă...Carpe Diem şi scapi de orice urmă de griji de genul!! Nu ştii ce-ţi rezervă viitorul, viaţa poate să-ţi fie schimbată într-o secundă (fără să primeşti explicaţii sau fără să fii întrebat)...şi atunci trebuie să înveţi să continui drumul cu un bagaj în plus. Oportunităţile şi riscurile devin motive laice în povestea fiecăruia...dar, evident asta e deja o cu totul altă poveste :)

Astăzi am fost hărnicuţă ca o furnicuţă (comparaţii à la grădi) şi cu ocazia asta am avut o întâlnire cu amintirile. Am ajuns la sertarul cu caietele mele la care nu pot şi NU VREAU să renunţ. Astfel am găsit caiete de la grădiniţă când desenam clopoţei, făceam multe bastonaşe şi primele mele litere şi numere....am trecut apoi la capitolul şcoală şi propoziţii, cuvinte stâlcite (de această dată în scris) compuneri şi idei creative, probleme serioase, perioada culorilor, mesaje şi jocuri,numere şi adrese, liste cu perlele profilor...până la cele mai recente: cursuri şi proiecte din lumea studenţilor.

O aventură. Nu mai spun care a fost reacţia mea când am găsit foile pe care notasem poveşti inventate de mine şi una din prietenele mele prin clasa a 2-a sau a 3-a. Atâtea amintiri..este exclusă renunţarea la ele... Până data viitoare când le voi răsfoi îţi mai spun ceva ce deja ştii: nu renunţa şi nu lăsa teama să-ţi domine acţiunile.

Gros bisous :*:*:*:*:*

eu, VP, emotiile si BOS

Am avut parte de o saptamana foarte lunga,in care emotiile zilnice parca respectau firul actiunii dintr-o naratiune. Nu o sa mentionez decat punctul culminant pentru ca acesta a fost cel mai intens.

"The story goes something like this:" totul a luat amploare in momentul cand am inceput sa completez aplicatia pentru pozitia de VicePresedinteSALES in BOS (organizatia de studenti din care fac parte)... intrebare dupa intrebare si pas cu pas a venit si ziua de ieri: ziua alegerilor. Emotiile s-au jucat cu mine toata ziua, un pic chinuitor ce-i drept dar foarte placut :D
Mii de sentimente au hotarat sa-mi invadeze sufletul si gandurile...un adevarat cocktail de sentimente, o licoare unica savurata din plin!

Toata povestea candidaturii s-a tradus intr-o experienta unica de pe urma careia am invatat foarte mult (poate chiar mai mult decat ma asteptam) si lucrul acesta nu face decat sa ma bucure enorm.

A fost o mica batalie din "razboiul" pe care-l duc cu perfectionista din mine, dar si o intalnire cu oameni care mi-au dovedit a mia oara cat de exceptionali sunt.
Acum sunt VicePresedinte Sales, am ascultat soaptele marii si am lasat sageata sa zboare catre un alt varf de munte, mai inalt decat precedentul.

Multumirile mele se vor traduce in fapte vrednice de increderea acordata si alaturi de ceilalti BOSuletzi stiu ca ne vom stradui sa atingem linia orizontului :)