şi...de sărbători...

şi... e Crăciunul....şi am un brad superb pe care l-am împodobit alături de părinţii mei (că al meu frăţior a dat bir cu fugiţii)...şi mă bucur enorm de mult că e zăpadă afară (la operaţiunea omul de zăpadă am să am grijă să nu mai lipsească frăţiorul)

şi...sunt înconjurată de culori, mai mult ca niciodată ...steluţele se pare că au hotărât să coboare un pic mai aproape de noi....le găseşti pe la ferestre, în vitrine, pe străzi...peste tot..trebuie doar să le cauţi un pic

şi...oamenii zâmbesc ceva mai mult/ceva mai frumos/ceva mai sincer...Nu contează că se lovesc încă de multe probleme, contează că undeva în adâncul sufletului au descoperit sau şi-au amintit de un motiv pentru care merită să zâmbească

şi...încă se mai colindă...încă mai există acele mici excepții care fac din colindat un moment magic...

şi...vine Moşul bun şi drag, cu sania prin zăpadă (exact cum e descris în cântec lui)...şi i-am lăsat 2 scrisori de data aceasta. Nu,,,nu,,,nu sunt egoistă sau rea...doar că o scrisoare o las de mult timp (cea scrisă de inimioara mea), iar cealaltă e semnată de echipa BOSales

şi...am mai vorbit- primit gânduri de la cei care fac/au făcut/vor face parte din viaţa mea... Texte mai mult sau mai puţin originale, dar insoţite de sentimente/gânduri/veşti/şi chiar amintiri

şi...îmi este dor de anii când eram mică tare, şi mă emoționam la vederea moșului şi trebuia să-i spun poezii şi să îi arăt ce copil cuminte şi conștiincios am fost...acum mai răruţ am ocazia asta,..dar el tot vine :D:D:D

şi...visez mai mult, şi cred mai mult ...şi nu mă mai las păcălită: acum nu există oameni răi

şi...sunt surprize la tot pasul...şi ştiu cum să mă bucur de ele ...doar sunt acasă :)

şi...sunt la fel de nerăbdătoare..poveşti şi surprize...şi zile acasă...

şi---continui să fiu o hoaţă....şi fur zâmbete de la cei dragi

şi... un colind pentru voi...

Millenium - Crestini, Craciunul a sosit

Nu vreau

"Nu există nu pot, există nu vreau" o frază prin care profu' meu de mate din generală manevra limitele mele... Şi cum mai reuşea... Dacă aş avea ocazia i-aş mulţumi pentru tot ce m-a învăţat, mi-aş cere iertare pentru supărarea provocată în momentul când mi-am ales secţia la liceu şi cred că aş recupera o parte din vorbele rătăcite ca studenta de astăzi...(cu toate că aş urma acelaşi drum dacă ar trebui să mă întorc la deciziile acelea)

Sunt momente pentru care nu poţi face timpul să-şi schimbe cursul doar din simplul motiv că vrei să schimbi ceva ce nu se mai poate schimba, sau vrei să faci o mutare deja imposibilă...Carpe Diem şi scapi de orice urmă de griji de genul!! Nu ştii ce-ţi rezervă viitorul, viaţa poate să-ţi fie schimbată într-o secundă (fără să primeşti explicaţii sau fără să fii întrebat)...şi atunci trebuie să înveţi să continui drumul cu un bagaj în plus. Oportunităţile şi riscurile devin motive laice în povestea fiecăruia...dar, evident asta e deja o cu totul altă poveste :)

Astăzi am fost hărnicuţă ca o furnicuţă (comparaţii à la grădi) şi cu ocazia asta am avut o întâlnire cu amintirile. Am ajuns la sertarul cu caietele mele la care nu pot şi NU VREAU să renunţ. Astfel am găsit caiete de la grădiniţă când desenam clopoţei, făceam multe bastonaşe şi primele mele litere şi numere....am trecut apoi la capitolul şcoală şi propoziţii, cuvinte stâlcite (de această dată în scris) compuneri şi idei creative, probleme serioase, perioada culorilor, mesaje şi jocuri,numere şi adrese, liste cu perlele profilor...până la cele mai recente: cursuri şi proiecte din lumea studenţilor.

O aventură. Nu mai spun care a fost reacţia mea când am găsit foile pe care notasem poveşti inventate de mine şi una din prietenele mele prin clasa a 2-a sau a 3-a. Atâtea amintiri..este exclusă renunţarea la ele... Până data viitoare când le voi răsfoi îţi mai spun ceva ce deja ştii: nu renunţa şi nu lăsa teama să-ţi domine acţiunile.

Gros bisous :*:*:*:*:*

diferit si vechi

azi m-am reintors in Bucuresti dupa o mica vizita acasa... Ca de obicei, de cate ori ma intorc acasa descopar ceva nou prin Urziceni sau pe acasa si de fiecare data acord mai multa importanta vechiilor detalii...
m-am invatat foarte mult cu drumul acesta spre casa, drum pe care il parcurg de 2 ani intr-un mod oarecum constant..insa nu mereu cu aceleasi sentimente...

Ei bine, azi am ales sa ma cufund in lumea lecturii pret de o ora si ceva cat dureaza pana ajung in Bucuresti, astfel incat am inceput sa lecturez gandurile unei persoane foarte dragi mie: nasa mea "de suflet" Catalina Stroe.
{rangul de "nasa de suflet" este o poveste in sine ce va fi spusa candva pentru ca pune in evidenta statutul de OM in adevaratul sens al cuvantului alaturi de acea parte frumoasa a vietii}

In fine...cartea se numeste "Cei sapte ani de acasa.." si este mai mult decat o simpla lectura. E adevarat ca fiecare rand parcurs ma duce mai aproape de scriitoare, de stilul ei de a fi si de a vorbi...insa asta nu inseamna ca aici se opreste frumusetea cartii.

Prin mici povestioare desprinse din viata reala ai ocazia sa vezi cum au trait unii oameni cu multi ani in urma. Sunt amintiri frumoase si amuzante care aduc zambetul pe fata pe masura ce citesti. Sunt pasaje intregi care m-au emotionat si care m-au determinat sa analizez un pic lumea in care traiesc. Sunt povesti cu oameni care au intampinat mari obstacole in drumul lor numit "viata", momente grele de deznadejde, teama, dar si de bucurie si speranta.., obstacole ce par furate din lumea imaginatiei, insa sunt cat se poate de reale. Apoi intalnesti pasaje cu povesti despre o lume demult apusa, o lume pe care o mai recunosc din povestirile bunicilor...si totusi atat de diferita de prezent.

Nu are rost sa prezint rezultatul analizei mele aici..pentru ca acesta trebuie descoperit de fiecare persoana in parte ..si nu dupa metodele "copiat" si "inspirat" folosite azi. Asadar..daca ai ocazia sa citesti cartea ma vei intelege perfect ;)

Admirand pozele vechi din carte mi-am amintit de pozele cu regi si regine pe care le-am vazut la MNAC cu ocazia Galei BOS [despre aceasta voi reveni cu un post mai tarziu ;)] si am inceput sa-mi imaginez Bucurestiul de alta data. Ador pozele vechi care au o poveste de spus si uneori un mic mesaj enigmatic pe verso...si cred ca mi-am gasit o mica ocupatie pentru timpul liber :D

As povesti foarte mult despre cartea "Cei sapte ani de acasa.." de Catalina Stroe...dar stii ceva numai citind-o te poti bucura de jocul fermecator al cuvintelor..