Tablou de iarnă

Eu, uneori, avocată a ploii și a furtunilor (dar în cu totul alte zile, nu cele de iarnă) sunt un pic dezamăgită...
De ce? din cauza timpului potrivnic de afară...
...iarna are un alt tablou în inima mea...și în el nu apar picăturile de ploaie

când mâ gândesc la iarnă, imediat mă lovesc de albul strălucitor, de zile orbitoare și nopți clare. Crăiasa Zăpezii își dezvăluie talentul și magia și mă înconjoară de siluete albe ale căror umbre ascund micile steluțe de pe zăpadă.
Și văd copacii străduindu-se să susțină fiecare câte o pătură de zăpadă... și văd drumuri noi și urme.. prizoniere adânc în zăpadă...

Când ninge, parcă asist la un spectacol special de fiecare dată, căci jucăuși și veseli, reci și firavi fulgii de nea dansează „valsul iernii” cum numai ei știu. Și te lovești imediat de magie :)

mai sunt sărbătorile de iarnă...cântecele specifice...obiceiurile și tradițiile...a căror lipsă cu siguranță ar șterge din frumusețea acestui anotimp și din puterea cuvântului „iarnă”

și aud vântul încercând să mă sperie...și aud strigătul toporului și lemnele trosnind pe foc...și mai aud forfota vieții de afară: țurțurii agățați de streașina casei doborâți cu mătura și zăpada lipită de pereți alungată cu lopata

la căderea serii când nu mai există speranță să mai vedem soarele, iar stelele se lasă așteptate încerc să ies puțin afară. poate e Crăiasa cea care mă îndeamnă să înfrunt frigul sau vrea să-mi dăruiască doi bujori (și o răceală, nu e exclus) ...nu contează..nu-i pot rezista. Îmi fac curaj și înfrunt frigul preț de o clipă. Și revin la atmosfera protectoare din casă: semi-întuneric în cameră și puțină liniște? neah...ascult poveștile focului și admir spectacolul de lumini oferit de el...

și simt bujori reci pe față... și mă lovesc de sentimente deosebite când mă joc în zăpadă...și mă bucur enorm de mult să văd oameni în toată firea descătușând sufletul copilăriei...

cam așa arată iarna în tabloul meu (imaginea poate se mai schimbă, dar esența rămâne)

acum sunt avocata iernii...și îmi scriu pledoaria „de s-ar transforma picăturile de ploaie în fulgi de zăpadă...”

în încheiere te invit să vizionezi un desen drag mie...

şi...de sărbători...

şi... e Crăciunul....şi am un brad superb pe care l-am împodobit alături de părinţii mei (că al meu frăţior a dat bir cu fugiţii)...şi mă bucur enorm de mult că e zăpadă afară (la operaţiunea omul de zăpadă am să am grijă să nu mai lipsească frăţiorul)

şi...sunt înconjurată de culori, mai mult ca niciodată ...steluţele se pare că au hotărât să coboare un pic mai aproape de noi....le găseşti pe la ferestre, în vitrine, pe străzi...peste tot..trebuie doar să le cauţi un pic

şi...oamenii zâmbesc ceva mai mult/ceva mai frumos/ceva mai sincer...Nu contează că se lovesc încă de multe probleme, contează că undeva în adâncul sufletului au descoperit sau şi-au amintit de un motiv pentru care merită să zâmbească

şi...încă se mai colindă...încă mai există acele mici excepții care fac din colindat un moment magic...

şi...vine Moşul bun şi drag, cu sania prin zăpadă (exact cum e descris în cântec lui)...şi i-am lăsat 2 scrisori de data aceasta. Nu,,,nu,,,nu sunt egoistă sau rea...doar că o scrisoare o las de mult timp (cea scrisă de inimioara mea), iar cealaltă e semnată de echipa BOSales

şi...am mai vorbit- primit gânduri de la cei care fac/au făcut/vor face parte din viaţa mea... Texte mai mult sau mai puţin originale, dar insoţite de sentimente/gânduri/veşti/şi chiar amintiri

şi...îmi este dor de anii când eram mică tare, şi mă emoționam la vederea moșului şi trebuia să-i spun poezii şi să îi arăt ce copil cuminte şi conștiincios am fost...acum mai răruţ am ocazia asta,..dar el tot vine :D:D:D

şi...visez mai mult, şi cred mai mult ...şi nu mă mai las păcălită: acum nu există oameni răi

şi...sunt surprize la tot pasul...şi ştiu cum să mă bucur de ele ...doar sunt acasă :)

şi...sunt la fel de nerăbdătoare..poveşti şi surprize...şi zile acasă...

şi---continui să fiu o hoaţă....şi fur zâmbete de la cei dragi

şi... un colind pentru voi...

Millenium - Crestini, Craciunul a sosit

diferit si vechi

azi m-am reintors in Bucuresti dupa o mica vizita acasa... Ca de obicei, de cate ori ma intorc acasa descopar ceva nou prin Urziceni sau pe acasa si de fiecare data acord mai multa importanta vechiilor detalii...
m-am invatat foarte mult cu drumul acesta spre casa, drum pe care il parcurg de 2 ani intr-un mod oarecum constant..insa nu mereu cu aceleasi sentimente...

Ei bine, azi am ales sa ma cufund in lumea lecturii pret de o ora si ceva cat dureaza pana ajung in Bucuresti, astfel incat am inceput sa lecturez gandurile unei persoane foarte dragi mie: nasa mea "de suflet" Catalina Stroe.
{rangul de "nasa de suflet" este o poveste in sine ce va fi spusa candva pentru ca pune in evidenta statutul de OM in adevaratul sens al cuvantului alaturi de acea parte frumoasa a vietii}

In fine...cartea se numeste "Cei sapte ani de acasa.." si este mai mult decat o simpla lectura. E adevarat ca fiecare rand parcurs ma duce mai aproape de scriitoare, de stilul ei de a fi si de a vorbi...insa asta nu inseamna ca aici se opreste frumusetea cartii.

Prin mici povestioare desprinse din viata reala ai ocazia sa vezi cum au trait unii oameni cu multi ani in urma. Sunt amintiri frumoase si amuzante care aduc zambetul pe fata pe masura ce citesti. Sunt pasaje intregi care m-au emotionat si care m-au determinat sa analizez un pic lumea in care traiesc. Sunt povesti cu oameni care au intampinat mari obstacole in drumul lor numit "viata", momente grele de deznadejde, teama, dar si de bucurie si speranta.., obstacole ce par furate din lumea imaginatiei, insa sunt cat se poate de reale. Apoi intalnesti pasaje cu povesti despre o lume demult apusa, o lume pe care o mai recunosc din povestirile bunicilor...si totusi atat de diferita de prezent.

Nu are rost sa prezint rezultatul analizei mele aici..pentru ca acesta trebuie descoperit de fiecare persoana in parte ..si nu dupa metodele "copiat" si "inspirat" folosite azi. Asadar..daca ai ocazia sa citesti cartea ma vei intelege perfect ;)

Admirand pozele vechi din carte mi-am amintit de pozele cu regi si regine pe care le-am vazut la MNAC cu ocazia Galei BOS [despre aceasta voi reveni cu un post mai tarziu ;)] si am inceput sa-mi imaginez Bucurestiul de alta data. Ador pozele vechi care au o poveste de spus si uneori un mic mesaj enigmatic pe verso...si cred ca mi-am gasit o mica ocupatie pentru timpul liber :D

As povesti foarte mult despre cartea "Cei sapte ani de acasa.." de Catalina Stroe...dar stii ceva numai citind-o te poti bucura de jocul fermecator al cuvintelor..

my name :)

21 mai...Constantin si Elena...ziua mea de sfant...
Cu siguranta a fost o zi mai speciala...si am adorat fiecare secunda. In afara de vreo 2 microscopice momente nu foarte imbucuratoare (dintre care unul s-a strecurat in agenda zilei pentru ca eram foarte obosita si plictisita...si fara chef de certuri de ziua mea..evident :P) ..am avut parte numai de vesti bune :)...De-ar fi toate zilele ca cea de azi...

Azi am vrut sa fiu vesela tot timpul..si am reusit (notice to myself and you: Smile :))...azi a fost zi de bomboane ;) si de viitoare amintiri frumoase...as scrie fiecare firicel de timp ce s-a scurs azi, dar nu are rost...important este ca: am adorat ziua de azi...si sper ca si tu ai avut o zi minunata :)

"La multi ani" celor cu nume sfant...sa faceti in asa fel incat fiecare zi din viata voastra sa fie frumoasa: o ZI mai FRUMoaSa decat CealalTA

De Paste

Hristos a Inviat!

Anul acesta spiritul meu critic s-a accentuat mai mult de Paste.
O sarbatoare petrecuta in familie este intotdeauna reusita, insa, din pacate pe ici-colo s-au ivit si cateva "clipe amare"
Nu am inteles de ce oamenii nu mai acorda respectul cuvenit unei traditii, ba dimpotriva se straduiesc sa etaleze un comportament ingrozitor.
Exemplu de "clipa amara": dupa ce se ia lumina la miezul noptii o parte din oameni se indreapta cu lumanarile aprinse catre cimitir sa duca lumina si acolo. E de mers vreo 10-15 minute pe jos (luandu-se in calcul un mers linistit)(perfect pentru a face putina miscare). Dar pentru o anumita categorie de oameni a fost un prilej de etalare a prostiei si nesimtirii de care pot da dovada. Plimbarea linistita intr-o seara speciala si foarte frumoasa s-a transformat intr-o atentie permanenta de a evita nebunii care faceau intrecere cu masinile.
La un moment dat se formasera doua tabere: unii care nu dadeau voie masinilor sa treaca (nu vreti sa stiti reactiile soferilor)si unii care aprobau gestul acestora cerandu-le celor care alesesera sa mearga pe jos sa se comporte civilizat.
Oare cand se vor schimba "oamenii astia"?

90 de ani

Te-ai gandit vreodata ca o sa implinesti 90 de ani? Te-ai gandit vreodata la modul in care cei in varsta apreciaza viata si schimbarile din jur? Cel mai probabil nu ai facut-o si poate ca din acest motiv uiti ca cei in varsta au fost candva tineri ca si tine (nu neg ca situatia inversa nu ar fi adevarata)..

Astazi bunica mea a implinit varsta de 90 de ani..si nu inceteaza nici o clipa sa ma surprinda...Cu toate ca picioarele nu o mai ajuta cum o faceau cu mult timp in urma, cu toate ca nu mai are puterea de a face unele lucruri care tinerilor li se par banale si lipsite de importanta..ea are puterea de a infrunta viata zilnic, fara sa ezite vreo clipa in a spune lucrurilor pe nume.

Copii, nepoti si stranepoti..cu totii de la cel mai mic, pana la cel mai mare am ascultat astazi o parte din povestile bunicii: povesti si relatari deprinse intr-o viata..amintiri si intamplari acum semnaturi in filele trecutului. Cu totii o iubim si ne dorim sa-i semanam catusi de putin, pentru ca este o femeie puternica si un om minunat.
In vreme ce trecutul nu ne ofera decat amintiri, noi incercam sa ne bucuram de fiecare moment al prezentului alaturi de ea, asadar La multi ani, bunico!!!

Poveste de Craciun

Craciunul..sarbatoare magica, cu o poveste uluitoare, marcata de traditii si legende...

Din pacate astazi notiunea de Craciun reprezinta pentru multi oameni un lucru comercial..si totusi, mai exista persoane care privesc dincolo de aparente...cautand in adancul sufletelor acel Spirit al Craciunului.

Profa de romana din liceu ne-a intrebat odata ce carte preferam, iar raspunsul meu includea Povestea de Craciun (sau "A Christmas Carol" pentru cunoscatori) a lui Charles Dickens, o poveste care aduce in prim-plan imaginea si esenta Craciunului. Chiar daca nu ai citit cartea ai multe sanse sa-i stii continutul pentru ca Disney, Hanna&Barbera si multi alti mari creatori au adoptat mesajul cartii regasit in Mickey's Christmas Carol, Flinstones Christmas sau multe alte filme de genul.

E povestea unui om avar vizitat in Seara de Ajun de trei spirite (Trecutul, Prezentul si Viitorul)..fiecare din acestea ii arata o parte din viata, iar viitorul se arata sumbru si infiorator...In cele din urma, batranul intelege ca drumul pe care-l urma nu era ceea ce-si dorea, si decide sa se schimbe, devenind un om mai bun, mai darnic si mai intelegator.

Dar toate acestea nu reprezinta decat o descriere a Craciunului...

Mai putem vorbi de acea perioada a copiilor incununata de cadouri, colinde, zambete si multa iubire. E perioada din an cand Mos Craciun ne viziteaza, cand brazii sunt impodobiti cu stele, cand glasurile copiilor ce vestesc Nasterea Domnului rasuna pe ulite, de dimineata pana seara...

Cand eram mica adoram in mod special un anumit moment din aceasta perioada...Imi amintesc de serile cand cete de colindatori veneau la geam, iar eu admiram jocul fulgilor de nea pe fundalul inchis al noptii...adierea vantului acompania glasurile colindatorilor, iar focul din soba se razvratea (parca intr-o continua cearta cu vremea rece de afara)...Imi amintesc cum lasam bradul fermecat sa ne poarte catre un taram de basm, il insarcinam sa aiba grija de Mos Craciun..pentru ca pe noi Mos Ene nu ne lasa sa-l asteptam pe mosul bun...

Pentru mine fiecare Craciun a fost special...ca sa nu va mai povestesc de anii cand Mosul venea mai pe seara, iar eu impreuna cu fratiorul meu ii povesteam ce am mai facut in anul acela, ce poezii am mai invatat si ce cantecele mai cantam...Si de fiecare data aveam aproape familia mea impartasind clipe de fericire si iubire...Si asa va fi mereu!!!!

Dar Craciunul tau??