ambiguu sau poate nu :)

Competiţie!!...cu timpul...cu oamenii din jur...cu propria persoană.


Coldplay - Viva La Vida


Alerg...azi către un punct...mâine către un plan...poimâine înspre "acolo". Nu întotdeauna ştiu cu exactitate ce reprezintă "acolo" (aflu pe parcurs) şi totuşi...după ce trec de "acolo" nu mă opresc, ci mă îndrept spre "dincolo". Linia orizontului mă aşteaptă, iar momentan doar razele soarelui îmi sunt călăuze...
Cineva...cândva...m-a avertizat să am grijă să nu obosesc. Atunci (ca şi acum) am zis că nu va fi cazul meu. Acum am convingerea că am avut dreptate :)

Mă opresc. să-mi trag sufletul...să respir...să văd lumea din jurul meu!
Închid ochii şi ascult dincolo de vuietul oraşului. Deschid ochii şi privesc dincolo de feţe triste... e o seară superbă de noiembrie...Mă adun..Nimic nu mă poate întrista... nimeni nu-mi poate face rău!!! Ce sentiment minunat, îmbătat în speranţă, ferit de neîncredere, dăunător viciilor şi toanelor, sursă de entuziasm şi hotărâre

şi un vers "azi mai mult ca ieri, mâine mai mult ca azi"

Back online

m-am reîntâlnit cu tastatura... nu ne certaserăm, doar că unele evenimente şi lipsa internetului ne-au ţinut despărţite o perioadă...

cum mă regăseam deseori în postura de excursionistă prin online am redescoperit foaia şi pixul. Din nu ştiu ce motiv (ba ştiu: timpul şi lipsa lui) uitasem de aceşti doi prieteni ai mei, cu care mă întâlneam foarte des în zilele însorite de vară...

azi lucrurile s-au schimbat un pic...partea frumoasă e că schimbările din ultima perioadă sunt în bine (şi în paragraful ăsta îmi păstrez ambiguitatea ca figură centrală :D).
nu mă plâng...în final am avut ocazia să mai diversific activităţile, să nu mă arunc în monotonie şi să-mi amintesc de faptul că întotdeauna sunt milioane de lucruri de făcut (plictiseala nu este decât o scuză) şi nu trebuie uitat principiul "Carpe Diem".

tu te-ai gândit şi la alte moduri de a înfrunta trecerea timpului? le-ai pus vreodată în aplicare? e ca în jocul ce aş face dacă m-aş afla pe o insulă pustie...sau ce obiecte aş lua cu mine...cât de interesant ar fi 8->

Bun...şi cum cu puţină imaginaţie ...şi cu puţin curaj se pot realiza multe eu te sfătuiesc să nu te uiţi după limite (şi dacă e chiar necesară o limită...atunci ea să fie cerul) (let the sky be your limit...nu de alta dar îmi place melodia cuvintelor în engleză :P )

muşcătura de câine

cândva...cu mult timp în urmă...într-un moment îmbătat în parfum de ignoranţă şi naivitate...am avut o curiozitate bizară...şi m-am întrebat cum o fi muşcătura de câine?

Ei bine, acum...după mult timp..am aflat răspunsul: DUREROASĂ (chiar foarte, foarte dureroasă..fie şi pentru rana superficială cu care m-am ales eu)

Nu prea are rost să detaliez întâlnirea fulger dintre piciorul meu şi nişte colţi bine pregătiţi. Se pare că respectivului animal nu prea i-a convenit indiferenţa(şi graba) cu care treceam pe lângă el şi s-a gândit că ar fi frumos să riposteze. Spre norocul meu am fost salvată (mai există oameni săritori), iar blugii au luat poziţia de scut.
Şi cum şi-a mai ales victima: am fost muşcată de piciorul cu entorsa (ca atunci când eram mică şi cădeam şi aveam veşnic rană în genunchi ..mereu acelaşi)

După dezinfectat cu apă şi săpun şi îmbrăcat o fustă am fugit la spital să mă întâlnesc cu o seringă şi acul ei. Ca să mi se mai lumineze şi mie ziua vaccinul nu a durut câtuşi de puţin :D (exact cum mă asigurase doctorul care îmi făcuse un control şi-mi explicase ce să fac şi ce să nu fac). Acum am rămas cu câteva întâlniri programate în locul unde nu mă simt bine niciodată...Oh well, măcar o să am imunitate pentru o perioadă (în caz că mai am întâlniri din astea)

În încheiere un PS: blugii mei nu au fost distruşi :D şi "ouch"...mă doare tareeeee
PPS: grijă mare cu animalele astea

Sibiul

Sibiul..Hermannstadt






...spaţiu al legendei..oraş cu o arhitectură impresionantă...gazdă a florilor şi a culorilor...



Magie pură în orice anotimp...şi vers dintr-un vechi poem ...
Nou şi vechi, cultură, istorie, festivale şi poveşti medievale...porumbei şi turnuri verzi...
Tărâm seducător într-o noapte rece de septembrie.. o avalanşă de poveşti într-o zi caldă şi agitată de august.. şi armonie pură într-un decembrie alb.
Un grup de tineri idealişti, o schimbare mult visată, speranţe ascunse în vechi filozofii şi FAPTEle de acum

O săptămână în tabără la Sibiu cu mii de activităţi zilnice şi tot a trecut în zbor.
Am descoperit locuri şi clădiri care nu aveau nevoie de cuvinte pentru a spune o poveste sau pentru a cere ajutor..dar în calea noastră am dat şi peste colţuri animate doar de un vânt tomnatic (spaţii al regăsirilor, al gândurilor şi al peisajelor)
Am surprins imagini inedite..ne-am ales astfel cu câteva mii de poze...însă cele mai scumpe rămân amintirile: cântece, aplauze (pernuţe la mâini), jocuri şi concursuri, dansuri, kilometrii parcurşi, turnuri înalte, ţopăieli :D, paparazzi moments şi fiecare secundă petrecută alături de persoane deosebite pe care nu le cunoşteam şi pe care mă bucur enorm că le-am întâlnit :)