Tablou de iarnă

Eu, uneori, avocată a ploii și a furtunilor (dar în cu totul alte zile, nu cele de iarnă) sunt un pic dezamăgită...
De ce? din cauza timpului potrivnic de afară...
...iarna are un alt tablou în inima mea...și în el nu apar picăturile de ploaie

când mâ gândesc la iarnă, imediat mă lovesc de albul strălucitor, de zile orbitoare și nopți clare. Crăiasa Zăpezii își dezvăluie talentul și magia și mă înconjoară de siluete albe ale căror umbre ascund micile steluțe de pe zăpadă.
Și văd copacii străduindu-se să susțină fiecare câte o pătură de zăpadă... și văd drumuri noi și urme.. prizoniere adânc în zăpadă...

Când ninge, parcă asist la un spectacol special de fiecare dată, căci jucăuși și veseli, reci și firavi fulgii de nea dansează „valsul iernii” cum numai ei știu. Și te lovești imediat de magie :)

mai sunt sărbătorile de iarnă...cântecele specifice...obiceiurile și tradițiile...a căror lipsă cu siguranță ar șterge din frumusețea acestui anotimp și din puterea cuvântului „iarnă”

și aud vântul încercând să mă sperie...și aud strigătul toporului și lemnele trosnind pe foc...și mai aud forfota vieții de afară: țurțurii agățați de streașina casei doborâți cu mătura și zăpada lipită de pereți alungată cu lopata

la căderea serii când nu mai există speranță să mai vedem soarele, iar stelele se lasă așteptate încerc să ies puțin afară. poate e Crăiasa cea care mă îndeamnă să înfrunt frigul sau vrea să-mi dăruiască doi bujori (și o răceală, nu e exclus) ...nu contează..nu-i pot rezista. Îmi fac curaj și înfrunt frigul preț de o clipă. Și revin la atmosfera protectoare din casă: semi-întuneric în cameră și puțină liniște? neah...ascult poveștile focului și admir spectacolul de lumini oferit de el...

și simt bujori reci pe față... și mă lovesc de sentimente deosebite când mă joc în zăpadă...și mă bucur enorm de mult să văd oameni în toată firea descătușând sufletul copilăriei...

cam așa arată iarna în tabloul meu (imaginea poate se mai schimbă, dar esența rămâne)

acum sunt avocata iernii...și îmi scriu pledoaria „de s-ar transforma picăturile de ploaie în fulgi de zăpadă...”

în încheiere te invit să vizionezi un desen drag mie...

şi...de sărbători...

şi... e Crăciunul....şi am un brad superb pe care l-am împodobit alături de părinţii mei (că al meu frăţior a dat bir cu fugiţii)...şi mă bucur enorm de mult că e zăpadă afară (la operaţiunea omul de zăpadă am să am grijă să nu mai lipsească frăţiorul)

şi...sunt înconjurată de culori, mai mult ca niciodată ...steluţele se pare că au hotărât să coboare un pic mai aproape de noi....le găseşti pe la ferestre, în vitrine, pe străzi...peste tot..trebuie doar să le cauţi un pic

şi...oamenii zâmbesc ceva mai mult/ceva mai frumos/ceva mai sincer...Nu contează că se lovesc încă de multe probleme, contează că undeva în adâncul sufletului au descoperit sau şi-au amintit de un motiv pentru care merită să zâmbească

şi...încă se mai colindă...încă mai există acele mici excepții care fac din colindat un moment magic...

şi...vine Moşul bun şi drag, cu sania prin zăpadă (exact cum e descris în cântec lui)...şi i-am lăsat 2 scrisori de data aceasta. Nu,,,nu,,,nu sunt egoistă sau rea...doar că o scrisoare o las de mult timp (cea scrisă de inimioara mea), iar cealaltă e semnată de echipa BOSales

şi...am mai vorbit- primit gânduri de la cei care fac/au făcut/vor face parte din viaţa mea... Texte mai mult sau mai puţin originale, dar insoţite de sentimente/gânduri/veşti/şi chiar amintiri

şi...îmi este dor de anii când eram mică tare, şi mă emoționam la vederea moșului şi trebuia să-i spun poezii şi să îi arăt ce copil cuminte şi conștiincios am fost...acum mai răruţ am ocazia asta,..dar el tot vine :D:D:D

şi...visez mai mult, şi cred mai mult ...şi nu mă mai las păcălită: acum nu există oameni răi

şi...sunt surprize la tot pasul...şi ştiu cum să mă bucur de ele ...doar sunt acasă :)

şi...sunt la fel de nerăbdătoare..poveşti şi surprize...şi zile acasă...

şi---continui să fiu o hoaţă....şi fur zâmbete de la cei dragi

şi... un colind pentru voi...

Millenium - Crestini, Craciunul a sosit

lecturi

în ultimul timp m-am lăsat furată de valul lecturilor....fie că era vorba de un manual sau o carte mai specifică unui domeniu sau altul, fie că era pură literatură am avut învăţa din fiecare mănunchi de pagini...

foto from here

mi-am antrenat privirea pe o carte dragă mie, scrisă de Cătălina Stroe...despre care am mai povestit aici...şi citind paginile scrise de Zig Ziglar mi-am reamintit de ce ador Vânzările :X:X:X

am vizitat şi lumea copiilor: amintindu-mi de basmele pe care mama mi le spunea când eram mică, dar şi descoperind şi basme noi, dar la fel de magice

acum am să mă las furată un pic de filmele (inclusiv desenele) cu iz de sărbătoare...şi să nu uit să recitesc cartea perfectă pentru zilele acestea "A Christmas Carol" de Charles Dickens

tu mai te aventurezi în lumea cărţilor de bună voie şi nesilit de nimeni??

serbare la grădiniţă

Azi a fost zi de serbare pe la grădiniţă...prichindeii plini de emoţie au realizat un spectacol superb, iar educatoarele cu zâmbetul pe chip au dus la bun sfârşit încă o vizită a Moşului cel bun

Cântecele vesele şi simpatice, glasuri cristaline ...şi poezioare spuse în acel stil caracteristic celor 2..3...4...5...6...anişori

(cu sufletul la gură, cu emoţie în glas, cu un ochi la părinţi si cu urechile ciulite la educatoarea salvatoare, cu legănări pe scenă şi chinuit hăinuţele de serbare)

Vai şi Moşul....o poveste întreagă: nu le mai păsa de public, doar venise Moş Crăciun pe la grădiniţă. Offff...doar o mică teamă...dar Moşul e drag şi teama dispărea

despre prieteni...

Am avut ocazia să dau o fugă în lumea unor tineri care încă nu au habar cine sunt ei cu adevărat, nici ce vor cu adevărat ..ca să nu mai filozofăm (eee... au existat si nişte excepţii surprinzătoare şi bine venite)

M-am distrat tot timpul...şi de unde nu mă aşteptam, uite că am mai învăţat ceva util :D

Cele mai importante învăţăminte/concluzii:
am o familie minunată (nu asta am descoperit acum, dimpotrivă am ştiut mereu lucrul acesta...acum doar mă bucuram încă o dată de ea)
prietenii mei sunt minunaţi, oameni excepţionali de care am fost, sunt şi voi fi mereu mândră :)

şi multe altele....dar acum nu le mai înşirui pentru că totuşi....am o pernă care îmi face cu ochiul....şi câteva ore bune de somn de recuperat :D

Kisses ...şi La mulţi ani scumpa mea verişoară

a thief

ce să mai povestim?
a venit Decembrie si a adus o stare de bucurie (mai mult sau mai puţin justificată faţă de alte perioade ale anului)

cadouri frumos colorate...şi multe idei originale sunt tema centrală a lunii (nici nu se putea altfel :D)
oraşe îmbrăcate în veşminte de sărbătoare ne încântă privirile.... totuşi încă mai lipsesc zâmbete pe unele chipuri (mă străduiesc să nu intru în grupul lor)
până la urmă e problema lor....se pare că nu ştiu ce pierd atâta timp cât păstrează în linia principală gânduri ce-i împiedică să zâmbească

eu am mai descoperit o modalitate de a mă bucura în Decembrie...pentru asta mă declar o hoaţă mică :D pentru că îmi place să fur zâmbetele de la cei dragi... Am reuşit aseară la petrecerea de Crăciun în stil B.O.S. şi nu am de gând să mă opresc aici :)

la film

încă o seară de film, încă o seară de amuzament...de această dată New Moon...

cute film...abia aştept să văd cât de creativi mai pot fi oamenii în următorul (la capitolul efecte)
până atunci eu am să-mi mai pierd timpul urmărind filme alături de prietenii mei... şi eventual să ne distrăm alături de "insensibilii" care vin pe la cinema :)

Păunii

Azi a venit în vizită Anuţa, una din iubirile mele mici... Cum eu ador energia ei şi glăsciorul ei peltic, nici nu m-am gândit să nu profit de timpul cu ea :D

Ne-am uitat la desene, şi am dansat...şi am vorbit de băieţii răi de la grădiniţă (să vezi când o să meargă la şcoală ce-o să mai povestim)...şi am mers în vizite :)

Păunii de la fermă au fost ultimii vizitaţi. Nu i-am mai văzut de câteva luni bune, şi întâlnirea de azi intra perfect în categoria schimbărilor. Din păcate au cam dispărut copacii impunători, care dădeau senzaţia de loc special...cu toate că ştiam că au fost tăiaţi, abia astăzi am observat cât de mare e golul pe care l-au lăsat (supărată pe oameni răi..şi deloc creativi)
Am admirat un timp păunii şi culorile lor.. şi am observat că în ciuda schimbărilor deloc inspirate din jurul lor, ei continuă să-şi păstreze stilul pe care l-am admirat încă de când eram o copilă de 6 anişori (ca Ana mea :)

Data viitoare când am să-i mai vizitez, sau într-o noapte înstelată, sper să-i pot asculta...să-mi povestească cum stau lucrurile în colţul lor de lume, pe care noi îl numim "fermă"

Citate

uneori am impresia că timpul nu-mi ajunge...din fericire rămân la stadiul de impresie, pentru că mereu adaug câte o idee (două, trei...) pe lista mea magică "to do"
Aşadar, mai nou pe listă s-au strecurat şi Citatele

Walt Disney şi “It's kind of fun to do the impossible” au fost printre primii adăugaţi în colecţie :)

Vizitele mele la Zilele Biz nu au fost zadarnice, ba chiar au contribuit la îmbogăţirea colecţiei mele de citate. Voi aminti doar unul "There can't be a crisis next week. My schedule is already full" care îi aparţine unui politician american de prin 1923

În seara aceasta am ales să mă uit la un episod din "Being Erica"...spre fericirea mea nu am pierdut câteva minute în zadar, ba chiar m-am mai ales cu nişte citate: "Learn to be what you are, and learn to resign with good grace all that you are not." (Henry Frederick Emile) a fost o replică pe care am reţinut-o imediat :)

Aşa ca un mic secret... sunt mândră de mica mea colecţie în curs de dezvoltare. Nu pentru că aş putea da un search pe google şi aş putea să-mi aleg de acolo cu miile, ci pentru că sunt expresii de care mă lovesc întâmplător, care îmi captează atenţia şi care până la un anumit punct se potrivesc cu lumea mea

ambiguu sau poate nu :)

Competiţie!!...cu timpul...cu oamenii din jur...cu propria persoană.


Coldplay - Viva La Vida


Alerg...azi către un punct...mâine către un plan...poimâine înspre "acolo". Nu întotdeauna ştiu cu exactitate ce reprezintă "acolo" (aflu pe parcurs) şi totuşi...după ce trec de "acolo" nu mă opresc, ci mă îndrept spre "dincolo". Linia orizontului mă aşteaptă, iar momentan doar razele soarelui îmi sunt călăuze...
Cineva...cândva...m-a avertizat să am grijă să nu obosesc. Atunci (ca şi acum) am zis că nu va fi cazul meu. Acum am convingerea că am avut dreptate :)

Mă opresc. să-mi trag sufletul...să respir...să văd lumea din jurul meu!
Închid ochii şi ascult dincolo de vuietul oraşului. Deschid ochii şi privesc dincolo de feţe triste... e o seară superbă de noiembrie...Mă adun..Nimic nu mă poate întrista... nimeni nu-mi poate face rău!!! Ce sentiment minunat, îmbătat în speranţă, ferit de neîncredere, dăunător viciilor şi toanelor, sursă de entuziasm şi hotărâre

şi un vers "azi mai mult ca ieri, mâine mai mult ca azi"

Back online

m-am reîntâlnit cu tastatura... nu ne certaserăm, doar că unele evenimente şi lipsa internetului ne-au ţinut despărţite o perioadă...

cum mă regăseam deseori în postura de excursionistă prin online am redescoperit foaia şi pixul. Din nu ştiu ce motiv (ba ştiu: timpul şi lipsa lui) uitasem de aceşti doi prieteni ai mei, cu care mă întâlneam foarte des în zilele însorite de vară...

azi lucrurile s-au schimbat un pic...partea frumoasă e că schimbările din ultima perioadă sunt în bine (şi în paragraful ăsta îmi păstrez ambiguitatea ca figură centrală :D).
nu mă plâng...în final am avut ocazia să mai diversific activităţile, să nu mă arunc în monotonie şi să-mi amintesc de faptul că întotdeauna sunt milioane de lucruri de făcut (plictiseala nu este decât o scuză) şi nu trebuie uitat principiul "Carpe Diem".

tu te-ai gândit şi la alte moduri de a înfrunta trecerea timpului? le-ai pus vreodată în aplicare? e ca în jocul ce aş face dacă m-aş afla pe o insulă pustie...sau ce obiecte aş lua cu mine...cât de interesant ar fi 8->

Bun...şi cum cu puţină imaginaţie ...şi cu puţin curaj se pot realiza multe eu te sfătuiesc să nu te uiţi după limite (şi dacă e chiar necesară o limită...atunci ea să fie cerul) (let the sky be your limit...nu de alta dar îmi place melodia cuvintelor în engleză :P )

muşcătura de câine

cândva...cu mult timp în urmă...într-un moment îmbătat în parfum de ignoranţă şi naivitate...am avut o curiozitate bizară...şi m-am întrebat cum o fi muşcătura de câine?

Ei bine, acum...după mult timp..am aflat răspunsul: DUREROASĂ (chiar foarte, foarte dureroasă..fie şi pentru rana superficială cu care m-am ales eu)

Nu prea are rost să detaliez întâlnirea fulger dintre piciorul meu şi nişte colţi bine pregătiţi. Se pare că respectivului animal nu prea i-a convenit indiferenţa(şi graba) cu care treceam pe lângă el şi s-a gândit că ar fi frumos să riposteze. Spre norocul meu am fost salvată (mai există oameni săritori), iar blugii au luat poziţia de scut.
Şi cum şi-a mai ales victima: am fost muşcată de piciorul cu entorsa (ca atunci când eram mică şi cădeam şi aveam veşnic rană în genunchi ..mereu acelaşi)

După dezinfectat cu apă şi săpun şi îmbrăcat o fustă am fugit la spital să mă întâlnesc cu o seringă şi acul ei. Ca să mi se mai lumineze şi mie ziua vaccinul nu a durut câtuşi de puţin :D (exact cum mă asigurase doctorul care îmi făcuse un control şi-mi explicase ce să fac şi ce să nu fac). Acum am rămas cu câteva întâlniri programate în locul unde nu mă simt bine niciodată...Oh well, măcar o să am imunitate pentru o perioadă (în caz că mai am întâlniri din astea)

În încheiere un PS: blugii mei nu au fost distruşi :D şi "ouch"...mă doare tareeeee
PPS: grijă mare cu animalele astea

Sibiul




Sibiul..Hermannstadt






...spaţiu al legendei..oraş cu o arhitectură impresionantă...gazdă a florilor şi a culorilor...



Magie pură în orice anotimp...şi vers dintr-un vechi poem ...
Nou şi vechi, cultură, istorie, festivale şi poveşti medievale...porumbei şi turnuri verzi...
Tărâm seducător într-o noapte rece de septembrie.. o avalanşă de poveşti într-o zi caldă şi agitată de august.. şi armonie pură într-un decembrie alb.
Un grup de tineri idealişti, o schimbare mult visată, speranţe ascunse în vechi filozofii şi FAPTEle de acum

O săptămână în tabără la Sibiu cu mii de activităţi zilnice şi tot a trecut în zbor.
Am descoperit locuri şi clădiri care nu aveau nevoie de cuvinte pentru a spune o poveste sau pentru a cere ajutor..dar în calea noastră am dat şi peste colţuri animate doar de un vânt tomnatic (spaţii al regăsirilor, al gândurilor şi al peisajelor)
Am surprins imagini inedite..ne-am ales astfel cu câteva mii de poze...însă cele mai scumpe rămân amintirile: cântece, aplauze (pernuţe la mâini), jocuri şi concursuri, dansuri, kilometrii parcurşi, turnuri înalte, ţopăieli :D, paparazzi moments şi fiecare secundă petrecută alături de persoane deosebite pe care nu le cunoşteam şi pe care mă bucur enorm că le-am întâlnit :)

Azi am ajuns la un zid...unul foarte solid clădit din "nimicurile" din jur, de oamenii egoişti şi negativişti...M-am oprit undeva în apropiere şi am încercat să văd dincolo de el.

Privesc aleea acoperită de flori...e toamnă şi ele încă zâmbesc măreţului Soare. Bolta încărcată de struguri aşteaptă să fie culeasă, iar părul cu 3 pere din faţa casei a împlinit 3 ani...
Câţiva fluturi albi dansează o horă a vieţii, iar cerul e mai senin ca niciodată




Azi am ajuns la un zid...Azi am dărâmat acel zid. Acum zâmbesc măreţului Soare alături de flori

Experienţa

"Experienţă" un termen simplu şi rareori ignorat. Conflict mascat, condiţii şi consecinţe...


Astăzi am auzit următoarea idee (care mie mi-a plăcut extrem de mult)
"Nu întotdeauna un om fără experienţă greşeşte...şi nu întotdeauna un om cu experienţă are dreptate"

dacă s-ar ţine cont de astfel de idei poate că am elimina câteva sute de etichete

6 anişori

Anuţa mea a împlinit 6 anişori... a crescut mare, deja când o vor vedea prietenii ei de la grădiniţă vor spune că a mai crescut.
Ne-am luat şi penar..că doar suntem grupa pregătitoare şi abia aşteptăm să vină prima zi de gradiniţă. La anu' vom pătrunde în lumea elevilor, dar până atunci....

În secunda asta, din perioada aceea îmi amintesc de doamnele educatoare (că am avut mai multe), de piesa de la final de an (unde eram un mândru fluturaş - rol principal:D ) şi de melodiile Mădălinei Manole


Madalina Manole - Ei Si Ce
Asculta mai multe audio Muzica

Piciorush

un moment de neatentie te costa destul de scump (in special daca esti o persoana negativista). In cazul meu lucrurile au fost simple: eu, Sibiu si o entorsa la piciorul stang suficient cat sa intru in categoria "numai mie mi se putea intampla una ca asta".

spre norocul meu nu a fost chiar asa de rau. Optimista mi-am continuat vacanta si m-am distrat cat am putut in zilele dedicate Sibiului. Sarind intr-un picior si cu putin ajutor am mai vizitat zona, am cantat si am dansat :)

si am vizitat din plin si mediul doctorilor sibieni unde am plans de nervi cand vedeam ca eram data afara pentru simplul fapt ca nu aveam un numar de stat la rand...dar nu renuntam asa usor :) I-am terorizat pe oamenii aia pentru a primi atentia cuvenita. Am castigat si putin timp adaptand o scuza ca sa nu mai stau la coada. Si pentru ce? Mi-au pus piciorul pe o atela fara sa-i faca absolut nimic!!! in afara faptului ca m-a ajutat putin sa rezist cele 3-4 zile ramase in Sibiu atela era = cu zero.

Am ajuns acasa si am zis ca nu o mai suport..asa ca am dat-o jos. In aceeasi zi m-am dus la nea Vasile, un om minunat care cu un masaj mi-a pus glezna la loc si am putut sa pasesc normal. Intrebarea lui a fost "Doctorii nu au vazut ca e piciorul putin stamb?"....mda la cum se uitau la tine, stateau cate 10 in cabinet si lumea afara la coada (fara sa prioritizeze urgentele) ..trebuia sa ai ceva extrem de grav (cu varsare de sange eventual) ca sa-si faca meseria cum trebuie.

Concluzia: ai grija cum calci ca nea Vasile nu va fi mereu in preajma!!!

Secretele

secretele creeaza mister si umbre in viata...sunt esenta unora si otrava altora...Urme ale invidiei, intrigi ale destinului sau pur si simplu ecouri ale naturii umane???

De ce avem secrete? De ce le permitem sa ne conduca inimile? si uneori, De ce le regasim ca argumente ale propriei constiinte?

Bune sau rele, secretele fac parte din viata, iar noi (creatorii lor) trebuie sa invatam sa le facem fata. Din dorinta de a proteja o persoana draga sau din ganduri razbunatoare, din imprejurari, din relatii, din povesti si din cateva mistere.

Sunt secrete ce dainuie in timp ascunse undeva adanc in inima (ce probabil niciodata nu vor fi dezvaluite) si secrete ce ies la suprafata (de cele mai multe ori pentru a pune paie pe foc)

SECRETE

Eu şi marea

Ne-am cunoscut când eu aveam vreo 2-3 anişori şi se pare că a fost o întâlnire foarte specială, pentru că de atunci nu ne-am mai despărţit.. De fapt, distanţa nu a reprezentat niciodată un obstacol..ne uneşte o relaţie atât de specială încât noţiunile de timp şi spaţiu se pierd în profan.

Ne întâlnim în fiecare an pentru câteva zile... timp suficient regăsirilor, povestirilor şi secretelor. Fiecare revedere are un farmec al său, iar fiecare despărţire e doar un "rămas-bun"

Una din iubirile mele mici (nepoţica mea Diana :) încă se mai sperie un pic când e vorba de intrat în apă, însă eu am fost un fan al ei încă din prima clipă. Azi observ că marea a ştiut întotdeauna să păstreze vie curiozitatea mea, şi nu cred că se va schimba ceva la capitolul ăsta.

  • m-a ajutat să fiu un mic arhitect construind castele care să ajungă până la cer. Cum a spus o fetiţă pe plajă anul trecut NIMIC NU E IMPOSIBIL..şi cum spunea şi Disney IT'S KIND OF FUN TO DO THE IMPOSSIBLE
  • ori de câte ori îmi fura nisipul de sub picioare mă invita să ne jucăm împreună şi să descopăr o lume cu totul nouă
  • iar când valurile reci păreau ameninţătoare îmi povestea sau explica ceva.
Marea este atât de fermecătoare. Calmă sau furioasă ea te ascultă şi duce departe în larg cuvintele ce te apasă.
Are grijă de fiecare om ce i se destăinuie şi nu există două relaţii identice.

Eu şi marea ne-am întâlnit şi anul acesta. Sunt atât de multe lucruri de povestit: lucruri vesele şi lucruri triste, planuri şi vise, idealuri şi realităţi..şi în plus mai am ceva timp până la acel "rămas-bun"

Iată şi o melodie de care mi-am amintit scriind postul acesta :)

Încredere

"Încredere" un simplu cuvânt, dar atât de multe idei captive în înşiruirea asta de litere. Când începe şi cum se termină? Cum o obţii şi cum o păstrezi? cine, ce , unde şi cum?? În final doar simple întrebări retorice: nimic mai mult, nimic mai puţin!

Adevărul e că nu există o regulă general valabilă. Dacă stai puţin şi te gândeşti nu există o astfel de regulă pentru acele lucruri şi fapte, şi situaţii şi acţiuni care guvernează viaţa unui om.
Cu toate că sunt atâtea moduri prin care poate fi exprimată încrederea..în final deciziile luate sunt cele care înclină balanţa.

Să vedem cam cu ce ne putem confrunta:
- în primă fază ar fi încrederea din mediul cel mai apropiat, cu alte cuvinte familia. Subiect delicat pentru unii, floare la ureche pentru alţii. Şi ce situaţie. nu ştiu cât de mult ar trebui să pun accentul pe încredere, căci familia nu se schimbă. Pentru părinţi eşti copilul lor şi nu-şi doresc decât să te ştie în siguranţă, idee care evoluează şi poţi să ajungi să ai părinţi un pic mai mult dornici de protecţie decât ar fi cazul. Dar în fine ăsta e un caz. Evident există şi o extremă (părinţi care percep altfel ideea de protecţie) şi toate punctele între aceste extreme (foarte multe la rândul lor). Apoi relaţiile cu alte rude pot fi puse în primejdie de unele evenimente, dar nu vei putea niciodată să eviţi la nesfârşit problemele...
- continuând ajungem la prieteni. Oameni care îţi plac, cu care te simţi bine, cu care alegi să-ţi petreci timpul etc. etc. etc. Un pas aiurea, o vorbă în vânt, o festă a destinului şi prietenia poate avea de suferit.
- colegi: persoane pe care încă nu le cunoşti foarte bine..este oare cazul intereselor? dificil de acordat încredere, însă fără ea nu se poate ajunge nicăieri
- străini: doctorul care îţi spune ce tratament să urmezi, şoferul care te duce la destinaţie, persoana care îţi recomandă un anumit produs, oamenii pe lângă care treci pe stradă etc.

uffff şi sunt mult mai multe idei. În fiecare caz încrederea poate să-ţi fie spulberată..sau poate nu (cazuri fericite..spre să întâlnesc numai din astea ;)) Dar când ai impresia că lumea ţi se năruie nu trebuie decât să ridici capul, să înfrunţi problemele şi să vezi soarele care va străluci şi în zilele ce vor urma...

cold night

ne plangeam atat de mult de caldura incat am impresia ca si-a luat o mica vacanta (oarecum departe de zona in care ma aflu acum)...nu-i nimic...s-a instalat aerul rece ce-mi aduce aminte de momentul verii cand rasare soarele. E simplu: exista cateva variante de adoptat.

  1. continuarea plangerilor: de data aceasta pe motiv ca trebuie sa apelam la haine un pic mai grosute
  2. ne bucuram de fiecare moment asa cum e el. mereu am stiut cum sa ma adaptez caldurii istovitoare, aplic o strategie asemanatoare si pentru vremea mai rece
Prin urmare eu aleg varianta 2. In plus nu-mi place sa ma plang atat de mult de lucruri pe care nu le pot controla nici eu, nici alta fiinta umana.

Si pentru ca mi-am amintit de rasaritul soarelui, sper sa reusesc sa surprind cateva momente inedite si luna aceasta. De fapt nu sper, imi propun (so much better :))

Bucurati-va de vreme asa cum e ea in momentul "x" si fiti creativi, nu altfel :)

Viata ca in filme

Filmul un produs al imaginatiei: de multe ori o oglinda utopica, alteori o viziune dura a realitatii... insa niciodata viata de zi cu zi. In functie de preferinte urmarim comedii, drame, muzicaluri, filme politiste si thrill-ere si in cele mai multe intalnim situatii care par perfecte in lumea imaginilor, dar nu au ce cauta in realitate.

Si totusi, exista o diversitate enorma: multe genuri, multe stiluri, multe idei. Pana la urma umorul britanic este foarte diferit de cel frantuzesc, iar filmele americane descriu lumi total diferite de cele asiatice. Un motiv logic ar fi pentru ca acele scenarii sunt inspirate din lumea in care traim, dar pe de ala parte complexitatea lor nu va depasi niciodata limitele comune, nu?

De aproape o saptamana urmaresc un serial chinezesc coreean. Cu toate ca inca sunt la capitolul "japoneza", serialul acesta mi-a captat atentia inca de la prima scena urmarita. Nu l-am vazut de la inceput, insa firul actiunii nu este afectat, ba dimpotriva. Ideea e ca in serialul acesta este prezentata viata la curtea imparatului, mai precis in una din bucatariile acestuia.
E o poveste impresionanta, care descrie foarte bine o cultura (probabil greu de descifrat uneori) si te face sa te gandesti la mediul in care traiesti, la culturile cu care interactionezi in diverse imprejurari.

Cand am citit "Shogun" de James Clavell descopeream Japonia si cultura ei cu fiecare pagina parcursa. Intr-un fel cam asta fac acum urmarind serialul "Giuvaerul palatului": descopar o parte din Coreea si cultura ei in fiecare episod parcurs.

Lista filmelor/serialelor care au reusit sa-mi capteze atentia in modul descris nu este inca terminata (sunt convinsa de asta). Am urmarit seriale care trec pe teritoriul fantasticului si seriale desfasurate in medii destul de stricte (gen medicina, politie...banuiesc ca numele nu mai necesita a fi mentionate :P), dar ele nu fac decat sa ne ofere cateva lectii apeland la un "mesaj mai abstract"

Oh well...tie ce film/serial ti-a captat atentia recent?

Nu vreau

"Nu există nu pot, există nu vreau" o frază prin care profu' meu de mate din generală manevra limitele mele... Şi cum mai reuşea... Dacă aş avea ocazia i-aş mulţumi pentru tot ce m-a învăţat, mi-aş cere iertare pentru supărarea provocată în momentul când mi-am ales secţia la liceu şi cred că aş recupera o parte din vorbele rătăcite ca studenta de astăzi...(cu toate că aş urma acelaşi drum dacă ar trebui să mă întorc la deciziile acelea)

Sunt momente pentru care nu poţi face timpul să-şi schimbe cursul doar din simplul motiv că vrei să schimbi ceva ce nu se mai poate schimba, sau vrei să faci o mutare deja imposibilă...Carpe Diem şi scapi de orice urmă de griji de genul!! Nu ştii ce-ţi rezervă viitorul, viaţa poate să-ţi fie schimbată într-o secundă (fără să primeşti explicaţii sau fără să fii întrebat)...şi atunci trebuie să înveţi să continui drumul cu un bagaj în plus. Oportunităţile şi riscurile devin motive laice în povestea fiecăruia...dar, evident asta e deja o cu totul altă poveste :)

Astăzi am fost hărnicuţă ca o furnicuţă (comparaţii à la grădi) şi cu ocazia asta am avut o întâlnire cu amintirile. Am ajuns la sertarul cu caietele mele la care nu pot şi NU VREAU să renunţ. Astfel am găsit caiete de la grădiniţă când desenam clopoţei, făceam multe bastonaşe şi primele mele litere şi numere....am trecut apoi la capitolul şcoală şi propoziţii, cuvinte stâlcite (de această dată în scris) compuneri şi idei creative, probleme serioase, perioada culorilor, mesaje şi jocuri,numere şi adrese, liste cu perlele profilor...până la cele mai recente: cursuri şi proiecte din lumea studenţilor.

O aventură. Nu mai spun care a fost reacţia mea când am găsit foile pe care notasem poveşti inventate de mine şi una din prietenele mele prin clasa a 2-a sau a 3-a. Atâtea amintiri..este exclusă renunţarea la ele... Până data viitoare când le voi răsfoi îţi mai spun ceva ce deja ştii: nu renunţa şi nu lăsa teama să-ţi domine acţiunile.

Gros bisous :*:*:*:*:*

petrecerea verii

August: din punct de vedere calendaristic încă o lună de vară,... încă o lună de vacanţă :)
Astăzi greierii din grădina mamei mele sunt foarte voioşi. Nu ştiu care e motivul petrecerii din seara aceasta, însă ştiu că într-un colţ de grădină (sub "Tufa de trandafiri Albi
" sau probabil pe "Aleea florilor de Regina Nopţii") se distrează de minune alături de invitaţii lor.

Regina furnică din
"Valea Corcoduşului" a insistat să fie prezentă (să se distreze puţin şi pe timp de vară alături de prietenul ei de-o viaţă). Cu toate că vara aceasta a avut câteva conflicte cu albinele de pe "Tărâmul Fluxului" a ajuns la concluzia că trebuie să uite răutăţile şi să se bucure mai mult de serile acestea ÎN GRĂDINĂ.

Până acum broscuţa a stat ascunsă în
"Valea Legumelor". A avut o inspecţie de realizat şi din cauza asta a întârziat :P dar seara e abia la început. Şi sinceră să fiu e singura petrecere pe care o ador. Şi oamenii se bucură din diverse motive, dar unii dintre ei ajung să încalce nişte legi nescrise ale bunului simţ...

Dar ştii ceva? Petrecerea din grădină e ceva mai deosebită. Pe lângă faptul că are numai invitaţi aleşi, petrecerea în sine se desfăşoară pe o temă cu totul necunoscută nouă. Singurul indiciu pe care îl voi primi este cântecul greierilor..., un cântec vesel..., un cântec ce descrie ziua ce tocmai s-a încheiat, ...un cântec ce invită la dans stelele din înaltul cerului...

ca in vacanta

luna lui cuptor în plină desfăşurare, iar eu tot revin la agitaţia capitalei să particip la conferinţe, sau mai bine zis la "întâlnirile de seară cu Achieve Global".
nu mă plâng, nu-mi irosesc timpul pentru nişte fleacuri cum mulţi ar eticheta, ci descopăr lucruri noi şi oameni excepţionali :)

am început cu subiecte din mediul HR şi Sales, două zile la sfârşitul cărora îmi răspundeam încă o dată la întrebarea "De ce voluntariat?". Nu că aş fi avut vreo îndoială în privinţa voluntariatului, ci pentru că am întâlnit multe persoane care nu văd lucrurile ca mine (sau ca BOS-uleţii şi alţi voluntari în organizaţii studenţeşti).

"Aim high" a fost una din multele concluzii demne de subliniat, iar concluziile speakerilor legate de voluntariat mi-au demonstrat că există şi oameni care înţeleg pentru ce atâta efort. Să faci lucruri din plăcere, ba mai mult din pasiune fără să aştepţi vreo "recompensă financiară" se pare că este demn de admirat :)

ieri, la Management Day alături de AG s-a subliniat încă o dată ideea că nu există o "reţetă" general valabilă pentru succes, trebuie să ştii să descoperi oportunităţile, să ai curaj să acţionezi şi să rişti!

Alt subiect care mi-a atras atenţia a fost legat de Provocări. Cum bine a descris şi Dragoş Chivu (Country Director NSN) provocările la care ne gândeam noi sunt nişte fleacuri...gândeşte-te la a convinge un copil să facă un lucru pe care nu-l vrea [eu deja făceam asocierea cu iubirea mea mică Diana când e ferm hotărâtă să se îmbrace la grădiniţa cu "prinţesa" (=una din rochiţele ei speciale) şi afară e frig şi evident alta trebuie să fie ţinuta] aia DA PROVOCARE.

Sfaturile Dianei Rosetka (GM Achieve Global) au fost la fel de interesante. 3 reguli, Jim Collins style, ce merită avute în vedere:
1. first who, then what
2. right people on the bus, wrong people off the bus
3. right people in the right seats
Şi îndemnul CELEBRATE să te bucuri pentru orice lucru (mărunt sau nu) ce-ţi umple viaţa, să nu-l laşi să treacă neobservat..căci feţe triste vei întâlni mereu.

On a tous besoin d'amour

Un cantec drag, care nu are nevoie de interpretari..si probabil ca nici de traduceri...

(Daca ma insel in ultima privinta..let me know)


Je suis comme je suis

Jacques Prévert este un poet pe care l-am descoperit la una din orele de franceza...Rasfoind niste caiete am dat de poezia "Pour faire le portrait d'un oiseau" un pic adaptata la o tema data de diriga. (in adaptarea mea era vorba de zane; iar titlul era Pour faire le portrait d'une fée... evident).

Tot citind poeziile sale am descoperit una pe care nu o stiam dar care mi-a placut foarte mult... Cum eu sunt de parere ca povestea in limba originala e mai frumoasa nu am sa apelez la traducere... cine nu intelege despre ce spun versurile sa ma anunte si se rezolva ;)

Je suis comme je suis
Je suis faite comme ça
Quand j'ai envie de rire
Oui je ris aux éclats
J'aime celui qui m'aime
Est-ce ma faute à moi
Si ce n'est pas le meme
Que j'aime chaque fois
Je suis comme je suis
Je suis faite comme ça
Que voulez-vous de plus
Que voulez-vous de moi

Je suis faite pour plaire
Et n'y puis rien changer
Mes talons sont trop hauts
Ma taille trop cambrée
Mes seins beaucoup trop durs
Et mes yeux trop cernés
Et puis après
Qu'est-ce que ça peut vous faire
Je suis comme je suis
Je plais à qui plais
Qu'est-ce que ça peut vous faire

Ce qui m'est arrivé
Oui j'aime quelqu'un
Oui quelqu'un m'a aimée
Comme les enfants qui s'aiment
Simplement savent aimer
Aimer aimer...
Pourquoi me questioner
Je suis là pour vous plaire
Et n'y puis rien changer


Un lucru bun

Nu stiu restul lumii ce face..dar eu m-am saturat pana peste cap de oameni egoisti, care de multe ori apeleaza la niste idei absurde pentru a-ti arunca in fata ca au niste drepturi....

Pentru mai multa claritate apelam la un exemplu: RATB-ul si vesnica bataie pe locuri si pe o farama de spatiu (a doua varianta aplicabila mai mult pe timp de vara). Nu zic ca nu-i frumos si civilizat sa cedezi un loc fata de o persoana care poate are mai mare nevoie de el...dar nici sa vii cu argumente absurde si insensibile de care nu vreau sa amintesc acum.

Intamplarea de azi: asteptam un tramvai (care nu a mai venit ptr ca n-am idee ce se intamplase pe linie) cand am gasit un loc pe o banca...Lucky me, jumate de zi de stat numai in picioare locul ala parea oarecum ireal... In fine, in momentul meu de odihna vad o femeie mai in varsta care se folosea de un baston, dar nu venea sa ceara locul.
Ideea e ca in momentul cand i-am spus de loc..mi-a dat un raspuns de genul "stai mama linistita, ca poate esti obosita de la munca..." cu un ton foarte calm si foarte rar intalnit printre straini.

Din pacate se numara printre cazurile extrem de rare..majoritatea nu stiu decat sa vorbeasca grosolan.

Nu mai spun ca batranica a incercat sa-mi faca si mie loc pe banca... Unde stau ascunsi oamenii astia, de te lasa cu rautatile pe care le stim deja..??

oamenii si rautatile

de ce unii oameni se straduiesc atat de mult sa aduca la lumina acea natura urata a firii? de ce nu pot fi mai intelegatori, mai buni, mai umani?

Azi am vazut o secventa intr-un film exact pe tema asta: rautatea oamenilor..si pana la un punct am regasit-o in viata reala. In secventa respectiva era vorba de un om care ajuns sa rezolve o problema in New York vroia sa se intoarca acasa, dar isi pierduse biletul si nu avea bani suficienti pentru tot drumul. A incercat sa-i explice soferului situatia si sa-l asigure ca urma sa-i dea restul de bani cand ajungeau in localitatea respectiva. Soferul nu a fost de acord si a convenit ca-l duce pana unde isi permite financiar.
In autobuz nefericitul discuta cu "colega" de scaun, o straina... descriindu-i intamplarea omul ii spunea cum isi pierduse increderea in oameni. Atunci femeia a facut rost de bani, dar nu cersind in stilul bine cunoscut si intalnit in metrou sau pe strazile Bucurestiului (sau oricarui alt loc), ci rugand frumos, explicand sincer situatia si apeland la omenie...
Ca in orice film...actiunea capata o turnura pozitiva, iar nefericitul ramane surprins de faptele celorlalti si soferul contribuie la actiunea colectiva....

In cazul meu..apar soferi.. doar ca de asta data ideea e un pic diferita. Eu doar vroiam sa cobor, facand schimb de bilete, ca doar omul rupsese biletul...cand colo primesc un raspuns gen "vrei sa cobori? Bine alti bani, alta mancare de peste!" Scurt si suficient de clar.. Nu mai spun cum acelui strain nu-i pasa ca pe mine ma lasa undeva departe in Bucuresti..si ca am un drum de strabatut pana acasa..si ca as simplifica un pic lucrurile daca mergeam cu alt autobuz ce tocmai venise. De ce i-ar fi pasat?..Banii se pare ca dicteaza mai puternic in mintea omului (direct sau indirect).

Si totusi, pe drum ma gandeam la un caz in care o fata s-a urcat in autobuz, a platit, a primit bilet..si dupa 5 minute a primit un telefon de pe urma caruia a zis ca trebuie sa coboare. Si-a cerut mii de scuze si soferul a inteles-o si i-a dat banii inapoi...Se pare ca nu toti oamenii sunt la fel in unele privinte [de fapt stiam acest lucru..nu vroiam sa-l aflu mai mult in practica]

Eu una am mai invatat o lectie dupa aceasta intamplare. De fiecare data cand ma duc in Bucuresti sau acasa apeland la aceste mijloace de transport invat cate ceva, uneori ca simplu spectator..alteori ca un mic actor...

Si totusi m-am saturat de oameni indiferenti, egoisti si lacomi!!!

Carpe Diem

Cum mai alearga timpul asta...nu are rabdare, nu vrea sa stea prea mult sa analizeze sau sa discute: FAPTE, fapte si IAR fapte...

Nu o sa devin acum melancolica, insa din cand in cand o privire ratacita spre trecut te ajuta sa apreciezi mai mult prezentul si sa ceri si mai mult de la viitorul tau... Prin urmare imi este dor de zilele ce au trecut (oricat de bune sau rele au fost ele), imi este dor de rascrucile si oamenii intalniti in drum si de acele decizii pe care le-am luat pana acum .[...]. Si totusi, abia astept ziua de maine, ora ce se apropie, minutul imprevizibil, secunda ca un fir de nisip prizonier intr-o clepsidra veche...Abia astept sa intalnesc persoane noi si sa descopar locuri, lucruri, evenimente noi..

Cum este firesc ADOR prezentul. Carpe Diem!!! si nu mai ramane nimic de discutat :)

Si totusi, de ce se grabeste atat timpul asta? Oare el este tornada in sine sau punctul calm din mijlocul furtunii?

Metamorfoze

A inceput vacanta, iar eu am fugit putin acasa...locul spre care ma indrept ori de cate ori simt nevoia sa evadez putin :) E locul unui copil care nu a impus limite nici imaginatiei, nici realitatii...
Alaturi de prieteni dragi am fost actrita, detectiv, balerina, eroina...si asta e doar inceputul unei liste. Aici am crescut pastrand sufletul de copil in procesul metamorfozelor numit "viata".


(poze imprumutate de aici )

La mine acasa exista cladiri speciale care prin zidurile lor povestesc fragmente despre vremuri de mult apuse. Una din aceste cladiri este casa unui mosier: un mic castel pe baza caruia am creat multe povestioare. Se pare ca multi factori si-au pus amprenta asupra acestei cladiri, iar astazi ea trece print-un nou proces al metamorfozelor,... proces impus de umbra timpului.
Nu stiu ce soarta au hotarat unii oameni pentru acest castel, dar sper ca ei sa nu distruga farmecul sau..sa nu-i alunge acea raza de mister care ma facea mereu curioasa si dornica sa explorez locul cel mai "accesibil" (paznicul de acolo contribuia considerabil la ideea de aventura): gradina castelului.

Uneori am impresia ca cei care alearga pe strazi astazi (a se citi copii) pun prea multe limite imaginatiei si pierd foarte repede aceste intalniri de multe ori aflate la granita dintre realitate si fantastic. Sper sa ma insel totusi :)

eu, VP, emotiile si BOS

Am avut parte de o saptamana foarte lunga,in care emotiile zilnice parca respectau firul actiunii dintr-o naratiune. Nu o sa mentionez decat punctul culminant pentru ca acesta a fost cel mai intens.

"The story goes something like this:" totul a luat amploare in momentul cand am inceput sa completez aplicatia pentru pozitia de VicePresedinteSALES in BOS (organizatia de studenti din care fac parte)... intrebare dupa intrebare si pas cu pas a venit si ziua de ieri: ziua alegerilor. Emotiile s-au jucat cu mine toata ziua, un pic chinuitor ce-i drept dar foarte placut :D

Mii de sentimente au hotarat sa-mi invadeze sufletul si gandurile...un adevarat cocktail de sentimente, o licoare unica savurata din plin!

Toata povestea candidaturii s-a tradus intr-o experienta unica de pe urma careia am invatat foarte mult (poate chiar mai mult decat ma asteptam) si lucrul acesta nu face decat sa ma bucure enorm.


A fost o mica batalie din "razboiul" pe care-l duc cu perfectionista din mine, dar si o intalnire cu oameni care mi-au dovedit a mia oara cat de exceptionali sunt.

Acum sunt VicePresedinte Sales, am ascultat soaptele marii si am lasat sageata sa zboare catre un alt varf de munte, mai inalt decat precedentul.

Multumirile mele se vor traduce in fapte vrednice de increderea acordata si alaturi de ceilalti BOSuletzi stiu ca ne vom stradui sa atingem linia orizontului :)

diferit si vechi

azi m-am reintors in Bucuresti dupa o mica vizita acasa... Ca de obicei, de cate ori ma intorc acasa descopar ceva nou prin Urziceni sau pe acasa si de fiecare data acord mai multa importanta vechiilor detalii...
m-am invatat foarte mult cu drumul acesta spre casa, drum pe care il parcurg de 2 ani intr-un mod oarecum constant..insa nu mereu cu aceleasi sentimente...

Ei bine, azi am ales sa ma cufund in lumea lecturii pret de o ora si ceva cat dureaza pana ajung in Bucuresti, astfel incat am inceput sa lecturez gandurile unei persoane foarte dragi mie: nasa mea "de suflet" Catalina Stroe.
{rangul de "nasa de suflet" este o poveste in sine ce va fi spusa candva pentru ca pune in evidenta statutul de OM in adevaratul sens al cuvantului alaturi de acea parte frumoasa a vietii}

In fine...cartea se numeste "Cei sapte ani de acasa.." si este mai mult decat o simpla lectura. E adevarat ca fiecare rand parcurs ma duce mai aproape de scriitoare, de stilul ei de a fi si de a vorbi...insa asta nu inseamna ca aici se opreste frumusetea cartii.

Prin mici povestioare desprinse din viata reala ai ocazia sa vezi cum au trait unii oameni cu multi ani in urma. Sunt amintiri frumoase si amuzante care aduc zambetul pe fata pe masura ce citesti. Sunt pasaje intregi care m-au emotionat si care m-au determinat sa analizez un pic lumea in care traiesc. Sunt povesti cu oameni care au intampinat mari obstacole in drumul lor numit "viata", momente grele de deznadejde, teama, dar si de bucurie si speranta.., obstacole ce par furate din lumea imaginatiei, insa sunt cat se poate de reale. Apoi intalnesti pasaje cu povesti despre o lume demult apusa, o lume pe care o mai recunosc din povestirile bunicilor...si totusi atat de diferita de prezent.

Nu are rost sa prezint rezultatul analizei mele aici..pentru ca acesta trebuie descoperit de fiecare persoana in parte ..si nu dupa metodele "copiat" si "inspirat" folosite azi. Asadar..daca ai ocazia sa citesti cartea ma vei intelege perfect ;)

Admirand pozele vechi din carte mi-am amintit de pozele cu regi si regine pe care le-am vazut la MNAC cu ocazia Galei BOS [despre aceasta voi reveni cu un post mai tarziu ;)] si am inceput sa-mi imaginez Bucurestiul de alta data. Ador pozele vechi care au o poveste de spus si uneori un mic mesaj enigmatic pe verso...si cred ca mi-am gasit o mica ocupatie pentru timpul liber :D

As povesti foarte mult despre cartea "Cei sapte ani de acasa.." de Catalina Stroe...dar stii ceva numai citind-o te poti bucura de jocul fermecator al cuvintelor..

mai bun, mai puternic, mai intelept...

si iata ca sunt momente cand lipsa de organizare iti strica planurile...sau cand lipsa de implicare creeaza numai probleme celorlalti. chiar devine atat de imposibil sa incerci sa schimbi lucrurile? sa faci in asa fel incat sa eviti orice urma de situatie neplacuta? Sincer eu cred ca se pot face schimbari: INTOTDEAUNA esti pus in situatia de a alege, acum depinde de fiecare persoana daca face alegerea cea buna sau nu...

Intr-o zi intalnesti in drumul tau dezamagirile...poate ca vinovata e o persoana pe care nu o cunosti de mult timp sau dimpotriva, e chiar cineva drag..sau poate ca tu esti pionul si motivul principal... Ca in orice situatie incerci sa cauti raspunsuri la intrebari gen \de ce\...dar mai conteaza sa stii cine e responsabil pentru dezamagirea traita? pana la urma faptul e consumat..si putin probabil sa te mai intalnesti pe viitor cu respectivul gen de dezamagire....\/dar asta este o cu totul alta poveste..evident :)\/

la finalul zilei, atunci cand soarele se duce la culcare si luna urca pe bolta instelata nimic din ce a izbutit sa te intristeze nu mai trebuie sa aiba nici o putere asupra ta... totul trebuie pus intr-un sertar, pierdut fara urma in ceata trecutului, pus in registrul ~fapte si invataminte din viata~... stelele jucause iti soptesc pline de incredere ca totul va fi bine, iar luna calma, chiar daca pare distanta si rece promite sa-ti vegheze somnul in calatoria uitarii...

sentimentele si trairile nu se lasa biruite asa usor...continua sa te amageasca si sa-ti rapeasca orice urma de zambet de pe chip...

......pana la urma...visul se apropie de final si primele raze ale soarelui fac peisajul sa para mai dulce, mai putin intepator...iti arata bobocul de trandafir si nicidecum spinii lui, iti vin in ajutor si te asigura ca totul are un scop: iar dezamagirile si acele momente proaste din viata nu fac decat sa te ajute sa fii un om poate mai bun, mai puternic, mai intelept...


Rain

Nori negrii si amenintatori...Puternice dispute in inaltul cerului...O impresionanta incarcare electrica plutind in aer...si...iata, ca intr-o clipa toata aceasta "lupta" a celor ce domina cerul se revarsa catre pamant...

Mii si mii de picaturi isi pornesc drumul dictat de puterea gravitationala... La un moment dat se trece la un regim de intrecere: tunetele anunta foarte multe starturi, iar fulgerele echivaleaza cu lumina aparatelor ce surprind imagini inedite...

Rivalitatile isi fac simtita prezenta pentru ca pret de cateva clipe intrecerea se face la un alt nivel...unul mai rar intalnit...un nivel al ghetii.

eeehh...iata ca si vantul parca prinde puteri si alaturi de prietenii sai fac numai ravagii. Nu este iertata nici o creatura, nici un coltisor... Copacii isi lasa coroanele in voia vantului, iar cladirile infrunta loviturile ploii...


FURTUNA: un cuvant..multe ganduri...mii de imagini..clipe vesnice :)

Vernisaj

Azi ASE-ul si-a invitat studentii si profesorii la un vernisaj, Valentin Tanase si Eugen Ilina au avut astfel ocazia sa expuna cateva din creatiile lor.


In scurtul timp petrecut admirand creatiile acestor artisti am lasat deoparte gandurile legate de examene, vremea calda de afara si oamenii rai care la un moment dat iti apar in cale... Am admirat fiecare tablou in parte, fiecare joc de culori si forme...si cred ca si acum as fi fost acolo daca nu aveam un program aglomerat pe ziua de azi...But, no worry...si maine pot sa admir lucrarile..deocamdata nu vor parasi holurile ASE-ului (sper sa nu ma insel aici :D)


Cel mai mult mi-au placut tablourile lui Eugen Ilina in care predominau ca motive: tabla si piesele de sah, caii, marea, corabiile si nuantele de albastu.

pentru mai multe imagini da un click
aici si daca iti place incearca sa vezi expoztia din ASE ;)

copil for the day ;))

Oficial a inceput si sesiunea prin ASE (cu toate ca atmosfera e de muuuult instalata)(ptr unii cel putin:P). La 10.30 era programat examenul, asa ca hai sa incerc sa nu intarzii...dar, cum aveam suficient timp sa ajung in sala, am zis ca e timp sa-mi iau si ziarul Adevarul de azi..(stiti voi cel cu colectia Disney)[nu mai zic ca am 20 de ani..ca oricum nimeni nu ma crede].

Zis si facut: intreb la primul chiosc de ziare ce-mi iese in cale si aflu ca nu au primit deloc ziarul respectiv. La urmatorul deja se epuizase stocul, si tot asa..fara urma de carte...

Promovare foarte buna a ofertei...availability mai slabut...

Ce sa-i faci ziua-i mare...poate, poate gasesc ceva dupa examen. La ora pranzului, dupa ce am predat lucrarile am reluat cautarile. "nu,nu si iar nu" peste tot unde intrebam...

Pana la urma norocul mi-a suras si mie si am gasit ce cautam. Copilu' a vazut desenul imediat cum a ajuns acasa (moment de relaxare dupa examen:P)..a citit si cartea dupa care a umblat ceva..acum can wait next monday edition :D

Till then...succes la examene :*

my name :)

21 mai...Constantin si Elena...ziua mea de sfant...
Cu siguranta a fost o zi mai speciala...si am adorat fiecare secunda. In afara de vreo 2 microscopice momente nu foarte imbucuratoare (dintre care unul s-a strecurat in agenda zilei pentru ca eram foarte obosita si plictisita...si fara chef de certuri de ziua mea..evident :P) ..am avut parte numai de vesti bune :)...De-ar fi toate zilele ca cea de azi...

Azi am vrut sa fiu vesela tot timpul..si am reusit (notice to myself and you: Smile :))...azi a fost zi de bomboane ;) si de viitoare amintiri frumoase...as scrie fiecare firicel de timp ce s-a scurs azi, dar nu are rost...important este ca: am adorat ziua de azi...si sper ca si tu ai avut o zi minunata :)

"La multi ani" celor cu nume sfant...sa faceti in asa fel incat fiecare zi din viata voastra sa fie frumoasa: o ZI mai FRUMoaSa decat CealalTA

Let's play: TAG you're it

Scumpa mea Dooda are chef de joaca la inceput de vara..so let's play ;)


4 joburi pe care le-am avut:

  • baby sitter
  • traducatoare la un centru de excelenta in afaceri
  • VOLUNTARIAT in BOS :D (best one yet)
  • vara este imprevizibila

4 filme care mi-au placut:

  • A walk to remember
  • Twillight
  • Great expectations
  • Life as a house

4 mancaruri preferate:

  • mancarea pe care o fac mama (acasa) sau Bogdan (in Bucuresti)
  • orice combinatie de cartofi
  • japanese
  • mexican style

4 carti preferate:

  • Shogun - James Clavell
  • Christmas Carol - Charles Dickens
  • Adevaruri simple - Catalina Stroe
  • Correspondance poétique - Solamo et Mimisonge

4 locuri unde am locuit:

  • Manasia, my home sweet home place
  • Bucuresti - Pantelimon (anul 1)
  • Bucuresti - Vitan (right here...right now :)
  • cu verii mei in Constanta - in general summer time :D

4 seriale/emisiuni preferate:

  • Supernatural: aventuri in lumea intunericului
  • Ghost whisperer
  • Sue Thomas: agent F.B.Eye
  • Friends

4 site-uri pe care le vizitez zilnic:

  • Yahoo
  • Twitter
  • Blogspot
  • my Brute

4 oameni carora le pasez leapsa:

Curaj

La dansuri mi-am adus aminte de o idee pe care o stiam foarte bine, dar pe care o ascunsesem intr-un sertaras fara sa-mi dau seama. Era vorba despre curaj si modul fiecarei persoane de a-l utiliza.

In dans daca nu ai curaj, nu vei fi niciodata capabil sa te exprimi asa cum doresti, iar in cel mai rau caz: nu te vei face vreodata "auzit". So true!!! Ideea nu se aplica numai momentului cand dansezi. Dimpotriva: este general valabila in our daily life.

Stund up and fight for your ideals! Curaj!..eu una am inceput sa pun mai mult accentul pe ce am gasit in acel sertaras :D

One night good sleep and I'll have the energy to continue fighting..abia-l astept pe Maine (cu toate ca acum nu stiu prea bine de ce)..Oh well...

Celine Dion & Andreea Bocelli "The prayer"




un cantec superb. As scrie toata noaptea ascultandu-l, insa uneori dansul notelor muzicale nu poate fi descris prin cuvinte...de aceea ma voi multumi doar cu unele mici detalii.

...astfel....Ochii inecati de lacrimi povestesc unei oglinzi tacute:

*imaginea unei lumi pierdute in timp,...o lume cu printi si printese, cu domnite elegante si adevarati gentelmani...o lume pe care o regasesti in carti, filme si poze "de epoca"

*o poveste desfasurata sub clar de luna...ca in Poeziile EMINESCIENE

*despre tradari, asteptari inselate, si sentimentul evadarii

*un copil singur si firav supravietuind intr-o lume care, se pare ca, nu iarta

*rataciri si regasiri, lupte si sentimente

*puterea de a continua, un nou rasarit si cateva cuvinte soptite "capul sus...nu renunta sa crezi in tine" (caci nimeni altcineva nu va crede in locul tau)

*oameni curajosi..care trec peste obstacole

*locul meu..unde nimeni si nimic nu ma poate supara

*pasi de dans..undeva sub un cer instelat, ..langa marea linistita...

Ce faci când nu accepţi realitatea?

Sunt unele momente în viaţă când pur şi simplu nu vrei să înfrunţi o realitate crudă...Destul de asemănătoare sunt acele momente când pierzi pe cineva foarte drag, iar tu adopţi o poziţie de negare totală: eşti cât se poate de conştient de cum stau lucrurile şi totuşi....

Sunt momente de care fugim mereu, pe care încercăm din răsputeri să le ascundem şi la care să nu ne gândim..DAR ce faci atunci când trebuie să le înfrunţi, când nu mai există metode de evitare? Plângi, îţi alungi miile de gânduri şi încerci să uiţi??? Pare destul de simplu
nu? [şi totuşi dacă mă gândesc puţin nu pare simplu deloc...şi nici nu e!!!]

Ce faci cu amintirile? Ce faci cu toate poveştile pe care le-ai trăit, pe care le ştii foarte bine şi care se conturează ca secvenţe şi imagini în mintea ta
(poate vagi în cazul celor mai vechi)? Ce faci când nu-ţi vine să crezi: când vezi că realitatea e una foarte clară şi crudă, iar în sufletul tău există un adevărat război al sentimentelor...

Ce faci când rămâi doar cu amprenta impresiei în suflet..ştiind că lucrurile nu vor mai fi la fel niciodată? Ce faci când nici măcar lacrimile nu te pot ajuta, (nu e ca atunci când cazi, faci buba plângi puţin şi după un timp foarte scurt durerea dispare) iar durerea a creat o rană adânc în suflet?

Ce faci când ştii că timpul nu-l poţi schimba, trecutul nu se va întoarce, iar tu trebuie să continui să mergi pe drumul vieţii şi să treci de toate obstacolele? Ce faci când nu găseşti răspuns la toate aceste întrebări şi multe altele?

O singură încercare de răspuns îmi vine acum în minte: Lasă TIMPUL şi VIAŢA să-şi urmeze cursul,..oricât de greu ar fi :-<

De Paste

Hristos a Inviat!

Anul acesta spiritul meu critic s-a accentuat mai mult de Paste.
O sarbatoare petrecuta in familie este intotdeauna reusita, insa, din pacate pe ici-colo s-au ivit si cateva "clipe amare"
Nu am inteles de ce oamenii nu mai acorda respectul cuvenit unei traditii, ba dimpotriva se straduiesc sa etaleze un comportament ingrozitor.
Exemplu de "clipa amara": dupa ce se ia lumina la miezul noptii o parte din oameni se indreapta cu lumanarile aprinse catre cimitir sa duca lumina si acolo. E de mers vreo 10-15 minute pe jos (luandu-se in calcul un mers linistit)(perfect pentru a face putina miscare). Dar pentru o anumita categorie de oameni a fost un prilej de etalare a prostiei si nesimtirii de care pot da dovada. Plimbarea linistita intr-o seara speciala si foarte frumoasa s-a transformat intr-o atentie permanenta de a evita nebunii care faceau intrecere cu masinile.
La un moment dat se formasera doua tabere: unii care nu dadeau voie masinilor sa treaca (nu vreti sa stiti reactiile soferilor)si unii care aprobau gestul acestora cerandu-le celor care alesesera sa mearga pe jos sa se comporte civilizat.
Oare cand se vor schimba "oamenii astia"?

Insight - through a painting

to see the world as a painting traped in a very OLD frame
.....then to try to change the elements, but at the same time
....to try very hard to integrate images in that frame avoiding to cause chaos...it isn't an easy task

you're the painter...SO...you're the one with the power to create a particular image to fit PERFECTLY in that frame. What ought to be done? What vision to follow? The colours to chose? and Which paintbrushes to use?

Samba

Pentru mine luna Martie a fost strans legata de Samba, un dans al pasiunii, energiei si controlului.

Dans caracteristic Braziliei cuprinde o serie de versiuni intalnite adesea in Carnavalul de la Rio si in scolile de profil braziliene, si nu numai.

Foto credit aici


Dans cu o istorie puternica, samba se caracterizeaza prin linii si miscari pline de viata si pasiune.

Pasul de baza, Whisk, Corta Jaca, Samba si Stationary Walk, Volta si multi alti pasi cer de la dansator un control cat mai mare al corpului si linii cat mai aproape de perfectiune pentru un final cat mai impresionant.
E un dans superb despre care internetul [perceput ca sursa de informatii...] ofera multe detalii. Tot ce trebuie sa faci este sa dai un mic search..si mai apoi sa incerci practicarea gamei de pasi :D

thoughtful: Earth Hour



Sambata...30 martie..la ora 20:30 unii PAMANTENI vor participa la evenimentul numit "Earth HOUR".


Eu una sunt foarte bucuroasa sa observ ca exista oameni care se mai gandesc si la binele planetei: OAMENI CARE CHIAR FAC CEVA IN PRIVINTA ASTA.

Din pacate nu toti oamenii constientizeaza gravitatea situatiei...si se ajunge la un punct cand, pur si simplu te lupti cu morile de vant. La fel de trist este sa-ti dai seama ca multe aspecte tin si de educatie si ca este nevoie de mult timp pentru a schimba lucrurile. Or am I Wrong?

Eu nu pot sa arunc gunoiul pe strada, dar in schimb prefer sa plimb ambalajul ala pana la primul cos de gunoi disponibil (care mai nou este destinat si reciclarii).. Din pacate acest mod de a actiona, la fel ca si in cazul reciclarii reprezinta o optiune doar pentru unele persoane...NU TOATE.

My conclusion: traim pe o planeta care sufera si ne cere ajutorul, trist este ca avem de suferit cu totii de pe urma ignorantei unora. De ce sa nu facem ceva pentru a schimba lucrurile, oricat de putin important ar parea la prima apreciere?

4 anisori







Pe 9 martie am implinit 4 anisori (nu eu..nepotica mea) si am petrecut tot sfarsitul de saptamana...






Petrecerea ca la 4 ani..cu copii, jucarii, rasete rupte din suflet si foarte muuuulta energie.
Nu putea lipsi atmosfera de poveste asa ca printesele Disney au indulcit si mai mult tortul






Baloane, carticele (cu povesti inventate pe baza pozelor) si dorinta de a fi copil...o zi plina. M-am jucat azi cat pentru o saptamana (cu toate ca nu ne vom opri aici) Eu eram maestrul de ceremonii: convingeam prichindeii ca trebuie sa facem mancare si sa asezam masa pentru ca piticilor le era foame

Greseli

Ce s-ar intampla daca am putea da timpul inapoi...Cum ar sta lucrurile daca am putea indrepta fiecare greseala...ba mai mult daca am putea evita fiecare eroare...daca am putea sa apasam undeva SHIFT+DELETE, iar ele sa dispara pentru totdeauna...

Cat de perfect ar decurge lucrurile intr-o lume in care timpul se afla la cheremul tau...iar tu ai puterea de a sterge cu buretele unele lucruri care din nu stiu care motiv te fac sa te simti prost...

Multe semne de intrebare, probabil la fel de multe idei si opinii ..insa cu certitudine extrem de putine raspunsuri!!!

Un nou pas

La începutul anului îmi stabilisem nişte obiective. Atunci erau mai mult gânduri, unele din ele vise în toată regula dar...

Am ajuns în luna Martie şi am făcut deja câteva bifări pe lista aceea, dar nu am terminat :D...Astăzi am făcut un nou pas către îndeplinirea viselor mele. Ba mai mult...am învăţat să păşesc în stil de SAMBA. Şi ştii ceva? Am adorat fiecare moment.

Da! Am început cursuri de dans, într-o sală de liceu cu persoane pe care nu le-am mai văzut vreodată (cu excepţia instructoarei pe care o cunoaşte foarte multă lume ... în special cei din lumea dansului), cu multă energie şi sentimente de bucurie...

Am aşteptat ziua de azi cu foarte multă nerăbdare şi se pare că a meritat.. Am fost atât de încântată încât pe drum spre casă am mai repetat paşii învăţaţi (spre norocul meu nu erau multe persoane ce aşteptau ratb-ul :D)

iz de primăvară

1 Martie.. conform calendarului: primăvară..după vremea de afară: o ultimă luptă cu iarna

Mărţişoare, şnururi cu alb şi roşu, tradiţii, muguri şi flori, astenie de primăvară, triluri vesele şi multe schimbări

Azi îmi iau "la revedere" de la bătrânul măr din faţa casei unde vara aveam mereu un leagăn şi umbră...dar, în schimb, îi spun "bun venit" primăverii cu tot alaiul său.

Azi mă bucur de ghioceii din grădină şi mă las vrăjită de parfumul micşunelelor de pădure...Mi-am ales deja o babă şi aştept cu nerăbdare ziua de mâine (nu e baba mea..dar va fi o zi plină)

Doar un lucru o rog pe Madam Primăvară: să nu treacă aşa de repede cum a făcut a ei soră Iarna!!

 
template by suckmylolly.com flower brushes by gvalkyrie.deviantart.com