când unele lucruri se termină...

...teoretic e rost de un nou început.
...teoretic se produce o ruptură...care ruptură provoacă o rană...care rană ajunge să doară...pe care durere, ei bine nu o vrem!
... teoretic ești fie abătut(ă), fie trist(ă), fie dezamagit(ă), ... , fie cum vrei să mai descrii respectiva stare de spirit.
... teoretic te întâlnești cu o serie de răspunsuri ”nu știu”, pe care trebuie să le transpui clar și concis în realitate.
... teoretic se poate întâmpla să:

  • simți cum pământul îți fuge de sub picioare,
  • auzi cum lumea se sparge în jurul tău (și de ce nu te spargi și tu împreună cu lumea)
  • vezi cum contururile sunt șterse
  • guști amărăciunea situației
  • adulmeci fumul asfixiant al sfârșitului
  • înțelegi mai bine de ce unele sertărașe din mintea ta sunt închise cu cheia, iară cheia nu e de găsit pe nici unde (și nici nu suferi din cauza asta)
acum... știm cu toții cât de stufoasă e teoria. Așadar să trecem și la practic.

... practic show-ul continuă
... practic avem o minte genială, care minte are o putere de control teribilă, care putere poate face durerea să dispară.. ceea ce e de preferat (acum mai trebuie și antrenată puțin)
... practic te lupți cu câteva lacrimi pe obraz, îți canalizezi forța într-un pumn, îți spui oful printr-un urlet...și revii la scenarii, soluții, vise și speranțe
... practic ne jucăm de-a matematica
... practic se întâmplă să:
  • ai halucinații senzoriale. Pământul e tot acolo, doar ai mai coborât de pe un norișor
  • auzi aceleași zgomote infernale, doar că de data asta ești mai metaforic(ă)
  • stai într-un con de umbră ce îți tulbură vederea.. puțin așa
  • te îmbeți cu apă rece
  • ce crezi ai găsit o cheie, ...mă și te-a ros curiozitatea atât de tare încât ai încercat-o pe sertărașele alea... urmarea e deja poveste!
Ce rămâne de făcut? Păi eu zic că e de ordinul evidentului: îți pui natura selectivă la lucru (extragi câteva rădăcini pătrate și tot ce a fost mai bun din ce a fost) și te bucuri în continuare de ce drum!


Omuleț de zăpadă


Recunosc a înghețat cerneala în stiloul primit de la frățiorul meu și mi-am amintit că mai am o propoziție două de însemnat și pe aici.


Și ce ar fi de spus când afară există mormane de zăpadă, aerul e rece și necruțător și, deși e trecut de ora 7 seara, parcă nu aș ieși la un ceai cald în oraș...
azi aș vrea să știu exact cum trasezi cel mai bine linia dintre ce vrei tu să faci și ce ar trebui să faci. Nu voi afla răspunsul foarte curând. Dar măcar știu un lucru, nu o să stau să-mi pierd timpul cu lucruri care nu îmi plac, dar care se regăsesc în categoria ar trebui!

Cum o fi să fii un omuleț de zăpadă?!? Să îți faci prezența în societate doar o dată pe An, în multe colțuri ale lumii, să te topești sub privirea caldă a Soarelui...să dispari ușor, numai ca să te întorci la momentul oportun...

 
template by suckmylolly.com flower brushes by gvalkyrie.deviantart.com