Secretele

secretele creeaza mister si umbre in viata...sunt esenta unora si otrava altora...Urme ale invidiei, intrigi ale destinului sau pur si simplu ecouri ale naturii umane???

De ce avem secrete? De ce le permitem sa ne conduca inimile? si uneori, De ce le regasim ca argumente ale propriei constiinte?

Bune sau rele, secretele fac parte din viata, iar noi (creatorii lor) trebuie sa invatam sa le facem fata. Din dorinta de a proteja o persoana draga sau din ganduri razbunatoare, din imprejurari, din relatii, din povesti si din cateva mistere.

Sunt secrete ce dainuie in timp ascunse undeva adanc in inima (ce probabil niciodata nu vor fi dezvaluite) si secrete ce ies la suprafata (de cele mai multe ori pentru a pune paie pe foc)

SECRETE

Eu şi marea

Ne-am cunoscut când eu aveam vreo 2-3 anişori şi se pare că a fost o întâlnire foarte specială, pentru că de atunci nu ne-am mai despărţit.. De fapt, distanţa nu a reprezentat niciodată un obstacol..ne uneşte o relaţie atât de specială încât noţiunile de timp şi spaţiu se pierd în profan.

Ne întâlnim în fiecare an pentru câteva zile... timp suficient regăsirilor, povestirilor şi secretelor. Fiecare revedere are un farmec al său, iar fiecare despărţire e doar un "rămas-bun"

Una din iubirile mele mici (nepoţica mea Diana :) încă se mai sperie un pic când e vorba de intrat în apă, însă eu am fost un fan al ei încă din prima clipă. Azi observ că marea a ştiut întotdeauna să păstreze vie curiozitatea mea, şi nu cred că se va schimba ceva la capitolul ăsta.

  • m-a ajutat să fiu un mic arhitect construind castele care să ajungă până la cer. Cum a spus o fetiţă pe plajă anul trecut NIMIC NU E IMPOSIBIL..şi cum spunea şi Disney IT'S KIND OF FUN TO DO THE IMPOSSIBLE
  • ori de câte ori îmi fura nisipul de sub picioare mă invita să ne jucăm împreună şi să descopăr o lume cu totul nouă
  • iar când valurile reci păreau ameninţătoare îmi povestea sau explica ceva.
Marea este atât de fermecătoare. Calmă sau furioasă ea te ascultă şi duce departe în larg cuvintele ce te apasă.
Are grijă de fiecare om ce i se destăinuie şi nu există două relaţii identice.

Eu şi marea ne-am întâlnit şi anul acesta. Sunt atât de multe lucruri de povestit: lucruri vesele şi lucruri triste, planuri şi vise, idealuri şi realităţi..şi în plus mai am ceva timp până la acel "rămas-bun"

Iată şi o melodie de care mi-am amintit scriind postul acesta :)

Încredere

"Încredere" un simplu cuvânt, dar atât de multe idei captive în înşiruirea asta de litere. Când începe şi cum se termină? Cum o obţii şi cum o păstrezi? cine, ce , unde şi cum?? În final doar simple întrebări retorice: nimic mai mult, nimic mai puţin!

Adevărul e că nu există o regulă general valabilă. Dacă stai puţin şi te gândeşti nu există o astfel de regulă pentru acele lucruri şi fapte, şi situaţii şi acţiuni care guvernează viaţa unui om.
Cu toate că sunt atâtea moduri prin care poate fi exprimată încrederea..în final deciziile luate sunt cele care înclină balanţa.

Să vedem cam cu ce ne putem confrunta:
- în primă fază ar fi încrederea din mediul cel mai apropiat, cu alte cuvinte familia. Subiect delicat pentru unii, floare la ureche pentru alţii. Şi ce situaţie. nu ştiu cât de mult ar trebui să pun accentul pe încredere, căci familia nu se schimbă. Pentru părinţi eşti copilul lor şi nu-şi doresc decât să te ştie în siguranţă, idee care evoluează şi poţi să ajungi să ai părinţi un pic mai mult dornici de protecţie decât ar fi cazul. Dar în fine ăsta e un caz. Evident există şi o extremă (părinţi care percep altfel ideea de protecţie) şi toate punctele între aceste extreme (foarte multe la rândul lor). Apoi relaţiile cu alte rude pot fi puse în primejdie de unele evenimente, dar nu vei putea niciodată să eviţi la nesfârşit problemele...
- continuând ajungem la prieteni. Oameni care îţi plac, cu care te simţi bine, cu care alegi să-ţi petreci timpul etc. etc. etc. Un pas aiurea, o vorbă în vânt, o festă a destinului şi prietenia poate avea de suferit.
- colegi: persoane pe care încă nu le cunoşti foarte bine..este oare cazul intereselor? dificil de acordat încredere, însă fără ea nu se poate ajunge nicăieri
- străini: doctorul care îţi spune ce tratament să urmezi, şoferul care te duce la destinaţie, persoana care îţi recomandă un anumit produs, oamenii pe lângă care treci pe stradă etc.

uffff şi sunt mult mai multe idei. În fiecare caz încrederea poate să-ţi fie spulberată..sau poate nu (cazuri fericite..spre să întâlnesc numai din astea ;)) Dar când ai impresia că lumea ţi se năruie nu trebuie decât să ridici capul, să înfrunţi problemele şi să vezi soarele care va străluci şi în zilele ce vor urma...

cold night

ne plangeam atat de mult de caldura incat am impresia ca si-a luat o mica vacanta (oarecum departe de zona in care ma aflu acum)...nu-i nimic...s-a instalat aerul rece ce-mi aduce aminte de momentul verii cand rasare soarele. E simplu: exista cateva variante de adoptat.

  1. continuarea plangerilor: de data aceasta pe motiv ca trebuie sa apelam la haine un pic mai grosute
  2. ne bucuram de fiecare moment asa cum e el. mereu am stiut cum sa ma adaptez caldurii istovitoare, aplic o strategie asemanatoare si pentru vremea mai rece
Prin urmare eu aleg varianta 2. In plus nu-mi place sa ma plang atat de mult de lucruri pe care nu le pot controla nici eu, nici alta fiinta umana.

Si pentru ca mi-am amintit de rasaritul soarelui, sper sa reusesc sa surprind cateva momente inedite si luna aceasta. De fapt nu sper, imi propun (so much better :))

Bucurati-va de vreme asa cum e ea in momentul "x" si fiti creativi, nu altfel :)

Viata ca in filme

Filmul un produs al imaginatiei: de multe ori o oglinda utopica, alteori o viziune dura a realitatii... insa niciodata viata de zi cu zi. In functie de preferinte urmarim comedii, drame, muzicaluri, filme politiste si thrill-ere si in cele mai multe intalnim situatii care par perfecte in lumea imaginilor, dar nu au ce cauta in realitate.

Si totusi, exista o diversitate enorma: multe genuri, multe stiluri, multe idei. Pana la urma umorul britanic este foarte diferit de cel frantuzesc, iar filmele americane descriu lumi total diferite de cele asiatice. Un motiv logic ar fi pentru ca acele scenarii sunt inspirate din lumea in care traim, dar pe de ala parte complexitatea lor nu va depasi niciodata limitele comune, nu?

De aproape o saptamana urmaresc un serial chinezesc coreean. Cu toate ca inca sunt la capitolul "japoneza", serialul acesta mi-a captat atentia inca de la prima scena urmarita. Nu l-am vazut de la inceput, insa firul actiunii nu este afectat, ba dimpotriva. Ideea e ca in serialul acesta este prezentata viata la curtea imparatului, mai precis in una din bucatariile acestuia.
E o poveste impresionanta, care descrie foarte bine o cultura (probabil greu de descifrat uneori) si te face sa te gandesti la mediul in care traiesti, la culturile cu care interactionezi in diverse imprejurari.

Cand am citit "Shogun" de James Clavell descopeream Japonia si cultura ei cu fiecare pagina parcursa. Intr-un fel cam asta fac acum urmarind serialul "Giuvaerul palatului": descopar o parte din Coreea si cultura ei in fiecare episod parcurs.

Lista filmelor/serialelor care au reusit sa-mi capteze atentia in modul descris nu este inca terminata (sunt convinsa de asta). Am urmarit seriale care trec pe teritoriul fantasticului si seriale desfasurate in medii destul de stricte (gen medicina, politie...banuiesc ca numele nu mai necesita a fi mentionate :P), dar ele nu fac decat sa ne ofere cateva lectii apeland la un "mesaj mai abstract"

Oh well...tie ce film/serial ti-a captat atentia recent?

Nu vreau

"Nu există nu pot, există nu vreau" o frază prin care profu' meu de mate din generală manevra limitele mele... Şi cum mai reuşea... Dacă aş avea ocazia i-aş mulţumi pentru tot ce m-a învăţat, mi-aş cere iertare pentru supărarea provocată în momentul când mi-am ales secţia la liceu şi cred că aş recupera o parte din vorbele rătăcite ca studenta de astăzi...(cu toate că aş urma acelaşi drum dacă ar trebui să mă întorc la deciziile acelea)

Sunt momente pentru care nu poţi face timpul să-şi schimbe cursul doar din simplul motiv că vrei să schimbi ceva ce nu se mai poate schimba, sau vrei să faci o mutare deja imposibilă...Carpe Diem şi scapi de orice urmă de griji de genul!! Nu ştii ce-ţi rezervă viitorul, viaţa poate să-ţi fie schimbată într-o secundă (fără să primeşti explicaţii sau fără să fii întrebat)...şi atunci trebuie să înveţi să continui drumul cu un bagaj în plus. Oportunităţile şi riscurile devin motive laice în povestea fiecăruia...dar, evident asta e deja o cu totul altă poveste :)

Astăzi am fost hărnicuţă ca o furnicuţă (comparaţii à la grădi) şi cu ocazia asta am avut o întâlnire cu amintirile. Am ajuns la sertarul cu caietele mele la care nu pot şi NU VREAU să renunţ. Astfel am găsit caiete de la grădiniţă când desenam clopoţei, făceam multe bastonaşe şi primele mele litere şi numere....am trecut apoi la capitolul şcoală şi propoziţii, cuvinte stâlcite (de această dată în scris) compuneri şi idei creative, probleme serioase, perioada culorilor, mesaje şi jocuri,numere şi adrese, liste cu perlele profilor...până la cele mai recente: cursuri şi proiecte din lumea studenţilor.

O aventură. Nu mai spun care a fost reacţia mea când am găsit foile pe care notasem poveşti inventate de mine şi una din prietenele mele prin clasa a 2-a sau a 3-a. Atâtea amintiri..este exclusă renunţarea la ele... Până data viitoare când le voi răsfoi îţi mai spun ceva ce deja ştii: nu renunţa şi nu lăsa teama să-ţi domine acţiunile.

Gros bisous :*:*:*:*:*

petrecerea verii

August: din punct de vedere calendaristic încă o lună de vară,... încă o lună de vacanţă :)
Astăzi greierii din grădina mamei mele sunt foarte voioşi. Nu ştiu care e motivul petrecerii din seara aceasta, însă ştiu că într-un colţ de grădină (sub "Tufa de trandafiri Albi
" sau probabil pe "Aleea florilor de Regina Nopţii") se distrează de minune alături de invitaţii lor.

Regina furnică din
"Valea Corcoduşului" a insistat să fie prezentă (să se distreze puţin şi pe timp de vară alături de prietenul ei de-o viaţă). Cu toate că vara aceasta a avut câteva conflicte cu albinele de pe "Tărâmul Fluxului" a ajuns la concluzia că trebuie să uite răutăţile şi să se bucure mai mult de serile acestea ÎN GRĂDINĂ.

Până acum broscuţa a stat ascunsă în
"Valea Legumelor". A avut o inspecţie de realizat şi din cauza asta a întârziat :P dar seara e abia la început. Şi sinceră să fiu e singura petrecere pe care o ador. Şi oamenii se bucură din diverse motive, dar unii dintre ei ajung să încalce nişte legi nescrise ale bunului simţ...

Dar ştii ceva? Petrecerea din grădină e ceva mai deosebită. Pe lângă faptul că are numai invitaţi aleşi, petrecerea în sine se desfăşoară pe o temă cu totul necunoscută nouă. Singurul indiciu pe care îl voi primi este cântecul greierilor..., un cântec vesel..., un cântec ce descrie ziua ce tocmai s-a încheiat, ...un cântec ce invită la dans stelele din înaltul cerului...

 
template by suckmylolly.com flower brushes by gvalkyrie.deviantart.com