...către computerul meu


Dragă prieten impersonal şi calculat,

A devenit exasperant un anume strigăt ce îmi invadează casa, îmi afectează auzul şi îmi tulbură gândurile. E mai degrabă un ecou pierdut, dar în acelaşi timp, e o invitaţie pe care vreau să o onorez cât mai des. Dacă ai avea sentimente ţi-aş spune să nu îţi faci griji, nu e decât vocea libertăţii...

Petrecem destul de mult timp împreună sau cu gaşca (nu uita că telefonul, televizorul şi celelalte gadget-uri sunt zilnic prin preajmă), dar libertatea e ca acel gem de vişine pe care mama mi-l trimite de câte ori rămân fără. E un gust dulce-acrişor după care tânjesc uneori, pe care nu îmi permit să-l uit şi pe care îl savurez ori de cîte ori e posibil.

Nu vreau să fiu rea... dar de ceva vreme încoace am şi o nouă prietenă.. Se numeşte „Carte”.. mă rog, e o foarte veche prietenă care a revenit în oraş şi nu va mai pleca. Mă întâlnesc cu ea zilnic (în RATB, prin parc şi alte părţi) şi de fiecare dată are o poveste excepţională de spus. Dacă vrei ţi le spun şi ţie...

Ştiu că eşti obişnuit să plec în vacanţă şi aşa...dar trebuie să-ţi mărturisesc am să plec mai des...cel puţin o dată pe săptămână. Am un spirit aventurier pe care l-a trezit Soarele în ultima mea escapadă la mare.

Pentru moment vreau să explorez...să cunosc...să descopăr tainele oraşului în care locuiesc. Se zice că...dincolo de agitaţie, aglomeraţie, zgomot şi poluare e un oraş superb, cu locuri pline de farmec şi savoare, dar extrem de tăcute (nu orice ochi le poate vedea). Am să ţi le povestesc pe fiecare în parte...

Ştii...uneori vocea îmi şopteşte „Îmi e dor de tine. Lumea îţi duce dorul” cam cum vorbesc când mă regăsesc cu marea... Aşadar cât timp alerg după doruri..odihneşte-te - mai ai multe accesări de atins-

La un click şi zeci de paşi distanţă,

a ta proprietară

Un pahar de suc de trandafiri si o provocare

Ce mai e nou sub Soare? poate nimic..poate totul.. cine stie.. Doar Tolkien cu imaginatia lui fascinanta descria lumina Soarelui si a Lunii prin viziuni cu totul noi.

"O deosebire notabila intre aceste legende si majoritatea celorlalte este ca Soarele nu-i un simbol divin, ci un lucru obisnuit, iar "lumina soarelui" [lumea de sub soare] devine sinonima cu o lume cazuta si cu o viziune imprefecta, rasturnata." scrisoare adresata lui Milton Waldman in 1951 rezumand Silmarillion

Spre exemplu sucul de trandafiri e o licoare necunosuta de multe persoane... in vreme ce eu o savurez de ani de zile, gustand astfel mai mult din vara :>

Provocarea mea nu este sucul de trandafiri ci organizarea unui grup de lucru/sedinta LEAP.
Acum, sa nu care cumva sa te gandesti ca nu am nici cea ma vaga idee de cum sa fac aceasta intalnire, sau cum sa o anunt, sau cum sa o organizez... am invatat in BOS multe despre acest aspect.

Problema mea e ca vreau ceva cu totul nou, interesant si cat se poate de non formal. Daca tot e o lume rasturnata, de ce sa nu ies putin din tipare. Deja am cateva teme in minte.. mai trebuie doar sa stabilesc agenda, taskurile si locatia :>


Eseu.

Acum cateva ore ma gandeam sa scriu un post despre cruzime. Mda...putin mai dur, dar cat se poate de realist. Intre timp am fost in parc la un LEAP - workgroup & picnic in Cismigiu si am gasit o tema mai buna pentru micul meu eseu: culoarea cerului in puzzle.

Puzzle, puzzle, puzzle sau altfel spus: cel mai nou mod de a ma obosi inainte sa adorm (asta cand nu imi arde de citit sau nu am lapte in casa). Unde mai pui ca prefer acele combinatii cu sute de piese :D si imagini cat mai complicate.

Si stateam noi in parc...si ne gandeam, stabileam, planificam, radeam si, evident, mai deviam de la subiectul principal al intalnirii. Nu am nici cea mai vaga idee cum am reusit sa deviem la puzzle, dar cert e ca am aflat cata bataie de cap iti da acea portiune din joc in care nu exista o variatie foarte mare de culori, spre exemplu cerul.

Ei bine, jucandu-ma in fata calculatorului e mai simplu pentru ca mai ai norocul ca unele piese sa se potriveasca singure.... Dar, sa te inconjori de sute de piese, cu care sa lucrezi ore in sir e cu totul altceva. In viata de zi cu zi, cand ridici privirea spre cer ai norocul sa ramai impresionat de nuante, de libertatea sa, de orizonturi, de nori, de stele, de furtuni, de fulgere...de infinitate. Si e doar un simplu element din lumea fiecaruia cu un oarecare impact (nici nu vreau sa ma gandesc la ce e in mintea unei furnici.. Oare il observa?)

Pictori, scriitori, fotografi, visatori, aviatori, nebuni si oameni lucizi... toti isi ridica privirea spre cer.. De fiecare data eu descopar ceva nou.. oare ei ce vad?

E amuzant cum cerul dintr-un puzzle poate fi o metafora foarte buna pentru atitudinea noastra fata de greutati. E acel element (cheie, daca vrei) care iti pune bete in roate. Atat de dificil incat te poate determina sa renunti, ori te poate ajuta sa iti duci limitele la un nou nivel.
Motivare? Nevoie de a trece linia de sfarsit? Curba dintre cerere si oferta...dintre ce vreau si ce primesc...dintre ce pot si ce nu vreau sa pot? Toate sunt inventii care ne ajuta sa pacalim o logica bine inradacinata in punctul deciziilor.

Si pentru ce atata truda? De ce sa ma chinui sa potrivesc zeci de piese aparent asemanatoare, in fapt fiecare cu locul ei bine stabilit? Pai, si de ce nu? Doar e un alt mod de a lucra asupra locului/rolului meu intr-o imagine cat se poate de distorsionata numita viitor.



...august...

E luna mea... cu nume demn de un imparat Roman. Cum stau si degust un gem de visine, nu imi pot aduce aminte decat de denumirea populara de Gustar.
Sunt multe grade afara, la un moment dat termometrul indica 30, dar, avansand in noapte vad ca a ajuns undeva la 28,7 grade. Partea minunata..e... ca aerul este cat se poate de respirabil, comparand aceleasi temperaturi la atmosfera din iulie.

E vara, aud cantectul greierilor si, daca, ma aventurez sa scot mana pe geam, am sa simt si cateva picaturi dintr-o "ploaie calda de vara" cum auzeam intr-o reclama candva.

E luna mea...si nimic nu poate trece pe un fagas nefast. E luna in care vad stelele cel mai des si imi leg dorinte de o stea cazatoare. Ultima luna de vacanta pe mine ma face sa zambesc zilnic, sa privesc mereu jumatatea plina a paharului, sa profit de orice sursa de energie si sa imi doresc mai mult...

E luna in care soptesc un secret la mare, si valurile imi raspund sincer...
...in care ma uit pe furis la Soare, si admir valsul de pe Luna...
..in care nimeni nu are voie sa ma supere, iar eu imi indeplinesc visele :>

 
template by suckmylolly.com flower brushes by gvalkyrie.deviantart.com