Eseu.

Acum cateva ore ma gandeam sa scriu un post despre cruzime. Mda...putin mai dur, dar cat se poate de realist. Intre timp am fost in parc la un LEAP - workgroup & picnic in Cismigiu si am gasit o tema mai buna pentru micul meu eseu: culoarea cerului in puzzle.

Puzzle, puzzle, puzzle sau altfel spus: cel mai nou mod de a ma obosi inainte sa adorm (asta cand nu imi arde de citit sau nu am lapte in casa). Unde mai pui ca prefer acele combinatii cu sute de piese :D si imagini cat mai complicate.

Si stateam noi in parc...si ne gandeam, stabileam, planificam, radeam si, evident, mai deviam de la subiectul principal al intalnirii. Nu am nici cea mai vaga idee cum am reusit sa deviem la puzzle, dar cert e ca am aflat cata bataie de cap iti da acea portiune din joc in care nu exista o variatie foarte mare de culori, spre exemplu cerul.

Ei bine, jucandu-ma in fata calculatorului e mai simplu pentru ca mai ai norocul ca unele piese sa se potriveasca singure.... Dar, sa te inconjori de sute de piese, cu care sa lucrezi ore in sir e cu totul altceva. In viata de zi cu zi, cand ridici privirea spre cer ai norocul sa ramai impresionat de nuante, de libertatea sa, de orizonturi, de nori, de stele, de furtuni, de fulgere...de infinitate. Si e doar un simplu element din lumea fiecaruia cu un oarecare impact (nici nu vreau sa ma gandesc la ce e in mintea unei furnici.. Oare il observa?)

Pictori, scriitori, fotografi, visatori, aviatori, nebuni si oameni lucizi... toti isi ridica privirea spre cer.. De fiecare data eu descopar ceva nou.. oare ei ce vad?

E amuzant cum cerul dintr-un puzzle poate fi o metafora foarte buna pentru atitudinea noastra fata de greutati. E acel element (cheie, daca vrei) care iti pune bete in roate. Atat de dificil incat te poate determina sa renunti, ori te poate ajuta sa iti duci limitele la un nou nivel.
Motivare? Nevoie de a trece linia de sfarsit? Curba dintre cerere si oferta...dintre ce vreau si ce primesc...dintre ce pot si ce nu vreau sa pot? Toate sunt inventii care ne ajuta sa pacalim o logica bine inradacinata in punctul deciziilor.

Si pentru ce atata truda? De ce sa ma chinui sa potrivesc zeci de piese aparent asemanatoare, in fapt fiecare cu locul ei bine stabilit? Pai, si de ce nu? Doar e un alt mod de a lucra asupra locului/rolului meu intr-o imagine cat se poate de distorsionata numita viitor.



 
template by suckmylolly.com flower brushes by gvalkyrie.deviantart.com