Why?


Geppetto: Now close you're eyes and go to sleep...
Pinocchio: Why?
Geppetto: Oh..everybody has to sleep [...] and besides tomorrow you've got to go to school
Pinocchio: Why?
Geppetto: Ahhhh...to learn things..and get smart
Pinocchio: Why?
Geppetto: Ahhhh...Because
Pinocchio: Oooo

Intamplare

Seara de studiu intens inaintea unui ultim examen...ca sa fiu sigura ca am inlaturat ispitele majore si ca nu mai exista vreun motiv menit sa ma abata din activitatea mea de studenta am acaparat bucataria. Toate bune si frumoase pana in momentul cand decid sa iau o gura de aer (si nu asa oricum cu iesit in oras sau mai stiu eu ce alte minuni,..doar deschizand geamul)...sincronizare perfecta cu o tanara nefericita cu "ganduri mari in viata". To be more precise, admirand picaturile de ploaie in caderea lor observ un el si o ea, cea de-a doua persoana cu muuult sub vraja lui Bacchus. Ea mergand cat mai spre mijlocul drumului fara sa-i pese de masini..el ferindu-se o ia pe o "carare improvizata" printre masinile parcate, fara sa-i pese de ea. Vazandu-i nu ma puteam gandi decat la faptul ca nefericita fata, in momentele de stransa legatura cu realitatea (echivalent cu starea de "om treaz") nu putea avea incredere in tovarasul de drum, si totusi nu aveam de unde sa stiu cum stau de fapt lucrurile...puteam doar presupune.
In fine...ma reintorc la turistii mei cand aud zarva mare afara...Ma duc la geam sa aflu care este situatia si cand colo "EA" de mai devreme parcurgea drumul inapoi..de data aceasta singura, insa la fel de "vrajita". Mergand mult mai spre centrul strazii supravietuieste si ajunge in zona unde erau parcate masini. Furioasa incepe sa de-a cu pumnii si picoarele in fiecare masina declansand toate alarmele (funny part este ca a evitat sa-si iroseasca energia pe o Dacie antica).
Concentrarea mea la turism = zero! Din cinci in cinci minute ma gaseai cocotata pe geam sa vad ce mini poveste se mai poate derula..cand..dupa vreo 20 de minute.."EA" revine. De aceasta data gandurile ei mari o dirijau in totalitate: mergea exact pe mijlocul drumului (cu impleticirile de rigoare) infruntand fiecare masina ce indraznea sa apara in calea ei. Nu va spun ce coada de masini se facuse la un momet dat, pentru ca soferii se oprisera si o urmareau (spectatorii de la ferestre sunt exclusi :D)
Care sa fie concluzia? Dupa fiecare "mini-spectacol furat" incepeam sa ma gandesc la relatiile dintre oameni (straini sau apropriati). exista atatea momente cand nu ai de ales decat sa te increzi in cel de langa tine...insa de fiecare data esti pe cont propriu. Mai trist este cand apelezi la o combinatie de genul BETIE+SUPARARE-->FURIE...+...eventuale ganduri sinucigase...
Iar a doua zi (in conditiile in care supravietuiesti) te mai gandesti daca macar a meritat efortul

90 de ani

Te-ai gandit vreodata ca o sa implinesti 90 de ani? Te-ai gandit vreodata la modul in care cei in varsta apreciaza viata si schimbarile din jur? Cel mai probabil nu ai facut-o si poate ca din acest motiv uiti ca cei in varsta au fost candva tineri ca si tine (nu neg ca situatia inversa nu ar fi adevarata)..

Astazi bunica mea a implinit varsta de 90 de ani..si nu inceteaza nici o clipa sa ma surprinda...Cu toate ca picioarele nu o mai ajuta cum o faceau cu mult timp in urma, cu toate ca nu mai are puterea de a face unele lucruri care tinerilor li se par banale si lipsite de importanta..ea are puterea de a infrunta viata zilnic, fara sa ezite vreo clipa in a spune lucrurilor pe nume.

Copii, nepoti si stranepoti..cu totii de la cel mai mic, pana la cel mai mare am ascultat astazi o parte din povestile bunicii: povesti si relatari deprinse intr-o viata..amintiri si intamplari acum semnaturi in filele trecutului. Cu totii o iubim si ne dorim sa-i semanam catusi de putin, pentru ca este o femeie puternica si un om minunat.
In vreme ce trecutul nu ne ofera decat amintiri, noi incercam sa ne bucuram de fiecare moment al prezentului alaturi de ea, asadar La multi ani, bunico!!!

In plina sesiune

A inceput sesiunea de examene si toata lumea este "terorizata" intr-o masura mai mare sau mai mica de aceasta perioada...Vechea poveste: cum este examenul? ce avem de invatat? (la xerox?) cine a invatat? comunicam..nu?
Planuri si strategii sunt create din timp...recapitulate in cele cateva momente de asteptare a subiectelor...si...in final, descoperi ca esti pe cont propriu (pana la urma INCREDEREA in SINE este cea mai importanta). De ce? Poi, anumiti "factori perturbatori" isi duc meseria la exagerare.
Doua examene pana acum, o gama variata de caractere:
in aceeasi sala supraveghetori mai intelegatori, dar si altii aflati la polul opus;
colegii mai mult sau mai putin darnici;
subiecte mai mult sau mai putin relationate cu ce a studiat fiecare;
ore de examen de trebuie sa te trezesti cu noaptea-n cap;
note ce se lasa asteptate..sau altele pe care nu stii cum sunt justificate...
Lasam in pace emotiile si stresul, greul de-abia incepe pentru unii, asa k lista caracterelor se va mari cu siguranta pana la sfarsitul sesiunii.
Ce trebuie retinut? Poi, in final, la examen esti intotdeauna pe cont propriu, indiferent de situatie.

Delir studentesc

Au mai ramas doar cateva zile [mai precis ore] pana la inceperea sesiunii propriu-zise...Cu toate acestea eu ma simt ca in sesiune inca dinainte de vacanta...Pe atunci era nebunie mare cu predarea infinitelor proiecte, apoi au urmat acele lucrari si partiale pentru care noptile albe erau trecute in pachet fie ca vroiai, fie ca nu. Pana la urma sesiunea e o perioada de care ne vom aminti cu drag, insa cu siguranta acest lucru se va intampla peste muuulti ani :D
Delirul deja a inceput. Ce trebuie invatat? cum se da examenul? ce note am? ce nota minima imi trebuie? (intrebare irelevanta pentru cei cu teluri inalte :D)...sunt doar cateva din dilemele perioadei.
Emotii, nopti albe, teancuri de foi si carti, strategii in sala de examen, rezervari de locuri...o parte din ele par acum un cosmar, dar se va termina destul de repede (avand in vedere cum mai alerga timpul asta).
Eu va doresc tuturor multa bafta la examene, sa zambiti cat mai mult indiferent de ora cand este programat examenul...si sa aveti o viziune pozitiva gen Don't worry, be happy! :)

dog life

Hoinari si zdrentarosi..reusesc sa te sperie in incercarea lor de a se apara. Animale inteligente ofera prietenia si loialitatea lor celor care merita, nu degeaba "Cainele este cel mai bun prieten al omului"

Nu la fel de profitori ca "animalul rival" pisica, in schimb sunt foarte generosi, loiali si iubitori cand nu se simt "amenintati".

Rex, un caine ce te sperie cand il vezi cat de mare si rau pare a fi, se comporta ca un catelus cand sta cu Ana Maria, un prichindel de cativa anisori. Avea grija de prichindel cand statea in carucior..si niciodata nu a ripostat cand prichindelul se juca cu el (tragandu-l de urechi, urcandu-se pe el..sau mangaindu-l).

De Bitza al meu nici nu va mai povestesc... E un caine mai fricos (statura nu-l ajuta foarte mult in luptele cu cainii strazii)..asa ca apeleaza la tot felul de strategii. Cand simte ca este in "pericol" incepe sa "miorlaie", iar prin zona primejdioasa trece de parca ar fi un soldat pe campul de lupta...

Uneori am impresia ca acele imagini din desene animate pot fi chiar foarte reale..cu toate ca in desene viata lor e de mii de ori mai frumoasa decat realitatea...

Cainii care stateau la semafor asteptand verdele pentru a trece ma amuzau foarte tare cand am inceput sa descopar capitala...Insa caini care stiau sa foloseasca RATB-ul nu mai vazusem... Intr-o seara m-am urcat in tramvai nerabdatoare sa ajung acasa, nu am fost uimita sa vad un caine pe acolo..am zis ca o avea stapan, insa lumea tot cobora, iar cainele nici nu se obosea sa se ridice...Era un vagabond care se indrepta spre casa.. Partea frumoasa a fost ca la un moment dat se uita pe geam sa vada unde ajunsesem, iar la o statie anume a coborat...Greu de crezut? Ma indoiesc

Snow

A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Astfel incepea George Cosbuc sa descrie Iarna pe ulita..si sunt convinsa ca peisajul de ieri ar fi fost o muza perfecta...

Tacuti si calmi, fulgii ce au "dansat" ieri prin Bucuresti au fascinat inimile tuturor.. Iesind afara puteai sa vezi cu usurinta bucuria pe chipurile celor ce lasau zapada sa-i copleseasca...Prichindeii alaturi de cei adulti s-au lasat rasfatati de iarna, jucandu-se...evadand in lumea magica a ei...
Nu ma intereseaza ca s-a circulat mai greu, ca era frig, iar pe unde nu trebuia gaseai multe lacuri "imprevizibile". Acele cateva ore de ninsoare as fi vrut sa fie nesfarsite

Momente parca desprinse dintr-un vis...si totul datorita unor fulgi albi ce impodobeau strazile... Oamenii, prizonierii propriilor preocupari au profitat de ocazie si si-au amintit de iernile trecute cand se pierdeau prin muntii de zapada, faceau bulgari si oameni de zapada, erau niste copii protejati de o Craiasa: Zapada..

Acum nu mai ninge, iar zapada cat de curand nu va mai fi...I miss all of those snow flakes...Oare vor mai reveni? Vor vrea sa ramana pentru mai mult timp? Vor aduce la suprafata sufletele de copil din fiecare?..I trully Hope so...

 
template by suckmylolly.com flower brushes by gvalkyrie.deviantart.com