Ce faci când nu accepţi realitatea?

Sunt unele momente în viaţă când pur şi simplu nu vrei să înfrunţi o realitate crudă...Destul de asemănătoare sunt acele momente când pierzi pe cineva foarte drag, iar tu adopţi o poziţie de negare totală: eşti cât se poate de conştient de cum stau lucrurile şi totuşi....

Sunt momente de care fugim mereu, pe care încercăm din răsputeri să le ascundem şi la care să nu ne gândim..DAR ce faci atunci când trebuie să le înfrunţi, când nu mai există metode de evitare? Plângi, îţi alungi miile de gânduri şi încerci să uiţi??? Pare destul de simplu
nu? [şi totuşi dacă mă gândesc puţin nu pare simplu deloc...şi nici nu e!!!]

Ce faci cu amintirile? Ce faci cu toate poveştile pe care le-ai trăit, pe care le ştii foarte bine şi care se conturează ca secvenţe şi imagini în mintea ta
(poate vagi în cazul celor mai vechi)? Ce faci când nu-ţi vine să crezi: când vezi că realitatea e una foarte clară şi crudă, iar în sufletul tău există un adevărat război al sentimentelor...

Ce faci când rămâi doar cu amprenta impresiei în suflet..ştiind că lucrurile nu vor mai fi la fel niciodată? Ce faci când nici măcar lacrimile nu te pot ajuta, (nu e ca atunci când cazi, faci buba plângi puţin şi după un timp foarte scurt durerea dispare) iar durerea a creat o rană adânc în suflet?

Ce faci când ştii că timpul nu-l poţi schimba, trecutul nu se va întoarce, iar tu trebuie să continui să mergi pe drumul vieţii şi să treci de toate obstacolele? Ce faci când nu găseşti răspuns la toate aceste întrebări şi multe altele?

O singură încercare de răspuns îmi vine acum în minte: Lasă TIMPUL şi VIAŢA să-şi urmeze cursul,..oricât de greu ar fi :-<

4 comments:

Anonim spunea...

Accepti. Treci prin, nu pe sub, pe langa, peste. Realitatea niciodata nu e cruda, perceptia noastra asupra ei o face sa fie cruda, dulce, trista etc. Realitatea doar e. Prejudecatile noaste, invataturile parintilor, dorinta de a modifica realitatea si dorinta de a schimba oamenii conform viselor noastre.. alea duc la unhappiness.

3 things:
1. daca treci peste si nu prin, si nu ajungi la radacina lucrurilor o sa fii mereu pusa in situatii asemanatoare... direct proportionale cu evolutia sau involutia ta in drumul spre radacina.
2. pariu pe ce vrei tu ca problema ta e relativ mica luata pe o scara larga, sau privita printr-o viziune mai larga, comprativ sa zicem cu un razboi, sau cu un eventual handicap. imagineaza-ti cum ar fii sa nu mai vezi, sau sa nu mai auzi si sa nu te mai poti bucura de muzica everyday.
3. in timp, problema ta, oricare ar fi ea acum, o sa para mica. pentru ca tu o sa become wiser in time si o sa te mai umplii de alte experiente

Ina spunea...

@anonim cred ca in mare parte ai dreptate, dar nu cred ca poti compara problemele (indiferent de legenda scarei alese). sunt unele lucruri asupra carora nu ai nici o putere (decese, handicapuri...), si unele care pot fi evitate (razboaie si alte nenorociri pornite de oameni). E o realitate cu gama de culori completa..si totusi sufletul nu este interesat (razboiul sentimentelor contradictorii va mai dura un timp..."in timp.." cum spuneai tu)
merci frumos pentru comment (uneori cuvintele ajuta)

Alexandra_S spunea...

mama, ce blog trist! imi suna tare cunoscut de descrii tu aici si chiar nu mai vreau sa mai retraiesc inca o data. sper sa treci cat mai repede peste! >:D<

Trevor Bodenheimer spunea...

Viata nu poate fi redata in totalitatea ei in cuvinte. Au incercat de prisos filozofii antichitatii sa dezvata si sa gaseasca esenta lumii, iar aceste dezbateri continua si astazi, si vor continua mult timp de aici incolo... Cuvintele sunt de prisos, gesturile conteaza..numaram pana la cinci, tragem aer in piept si pasim cu dreptul mai departe.

 
template by suckmylolly.com flower brushes by gvalkyrie.deviantart.com