Se afișează postările cu eticheta iarna. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta iarna. Afișați toate postările

iarna once more

La ora 13 nu am nicioadata rabdare sa stau 10 ani sa astept sa ajunga nici autobuzul, nici tramvaiul in statie...asadar merg pe jos o buna bucata de drum, iar de cele mai multe ori ajung sa parcurg toata distanta fara urma de ratb in preajma.

asta e..ne adaptam la situatie nu ne plangem :D...dar ce te faci cand mai e si stratul de zapada suficient de mare cat sa dublezi exercitiul fizic :) Fara probleme.. mereu se gaseste ceva amuzant pe drum..nu am cum sa ma plictisesc.

Acum, la ultima mea plimbare prin zapada de genul am intalnit in drumul meu un copil cu o sanie si cu bunica lui... si stateam si ma gandeam cat de mult ma distram cand eram de varsta lui si aveam o sanie cum numai in desene mai apuci sa vezi si ma certam cu fratiorul meu pe locuri...si mama infrunta zapada pentru noi. Si pana sa ajungem la casa bunicii mele eram totuna de zapada.

Mda...si cate sanii vedeai pe strada si cati copii radeau cu gura pana la urechi cand se jucau in zapada... acum mai rarut mai apuci sa vezi o diversitate asa de mare. Ma insel cumva,, se joaca copii asa, doar ca eu nu am ajuns pe acolo sa-i vad? ... tare as vrea sa fie adevarata varianta a doua...

pana una alta...iti doresc sa te bucuri cat poti de mult de albul zapezii :)

Tablou de iarnă

Eu, uneori, avocată a ploii și a furtunilor (dar în cu totul alte zile, nu cele de iarnă) sunt un pic dezamăgită...
De ce? din cauza timpului potrivnic de afară...
...iarna are un alt tablou în inima mea...și în el nu apar picăturile de ploaie

când mâ gândesc la iarnă, imediat mă lovesc de albul strălucitor, de zile orbitoare și nopți clare. Crăiasa Zăpezii își dezvăluie talentul și magia și mă înconjoară de siluete albe ale căror umbre ascund micile steluțe de pe zăpadă.
Și văd copacii străduindu-se să susțină fiecare câte o pătură de zăpadă... și văd drumuri noi și urme.. prizoniere adânc în zăpadă...

Când ninge, parcă asist la un spectacol special de fiecare dată, căci jucăuși și veseli, reci și firavi fulgii de nea dansează „valsul iernii” cum numai ei știu. Și te lovești imediat de magie :)

mai sunt sărbătorile de iarnă...cântecele specifice...obiceiurile și tradițiile...a căror lipsă cu siguranță ar șterge din frumusețea acestui anotimp și din puterea cuvântului „iarnă”

și aud vântul încercând să mă sperie...și aud strigătul toporului și lemnele trosnind pe foc...și mai aud forfota vieții de afară: țurțurii agățați de streașina casei doborâți cu mătura și zăpada lipită de pereți alungată cu lopata

la căderea serii când nu mai există speranță să mai vedem soarele, iar stelele se lasă așteptate încerc să ies puțin afară. poate e Crăiasa cea care mă îndeamnă să înfrunt frigul sau vrea să-mi dăruiască doi bujori (și o răceală, nu e exclus) ...nu contează..nu-i pot rezista. Îmi fac curaj și înfrunt frigul preț de o clipă. Și revin la atmosfera protectoare din casă: semi-întuneric în cameră și puțină liniște? neah...ascult poveștile focului și admir spectacolul de lumini oferit de el...

și simt bujori reci pe față... și mă lovesc de sentimente deosebite când mă joc în zăpadă...și mă bucur enorm de mult să văd oameni în toată firea descătușând sufletul copilăriei...

cam așa arată iarna în tabloul meu (imaginea poate se mai schimbă, dar esența rămâne)

acum sunt avocata iernii...și îmi scriu pledoaria „de s-ar transforma picăturile de ploaie în fulgi de zăpadă...”

în încheiere te invit să vizionezi un desen drag mie...

 
template by suckmylolly.com flower brushes by gvalkyrie.deviantart.com