Secretele

secretele creeaza mister si umbre in viata...sunt esenta unora si otrava altora...Urme ale invidiei, intrigi ale destinului sau pur si simplu ecouri ale naturii umane???

De ce avem secrete? De ce le permitem sa ne conduca inimile? si uneori, De ce le regasim ca argumente ale propriei constiinte?

Bune sau rele, secretele fac parte din viata, iar noi (creatorii lor) trebuie sa invatam sa le facem fata. Din dorinta de a proteja o persoana draga sau din ganduri razbunatoare, din imprejurari, din relatii, din povesti si din cateva mistere.

Sunt secrete ce dainuie in timp ascunse undeva adanc in inima (ce probabil niciodata nu vor fi dezvaluite) si secrete ce ies la suprafata (de cele mai multe ori pentru a pune paie pe foc)

SECRETE

Eu şi marea

Ne-am cunoscut când eu aveam vreo 2-3 anişori şi se pare că a fost o întâlnire foarte specială, pentru că de atunci nu ne-am mai despărţit.. De fapt, distanţa nu a reprezentat niciodată un obstacol..ne uneşte o relaţie atât de specială încât noţiunile de timp şi spaţiu se pierd în profan.

Ne întâlnim în fiecare an pentru câteva zile... timp suficient regăsirilor, povestirilor şi secretelor. Fiecare revedere are un farmec al său, iar fiecare despărţire e doar un "rămas-bun"

Una din iubirile mele mici (nepoţica mea Diana :) încă se mai sperie un pic când e vorba de intrat în apă, însă eu am fost un fan al ei încă din prima clipă. Azi observ că marea a ştiut întotdeauna să păstreze vie curiozitatea mea, şi nu cred că se va schimba ceva la capitolul ăsta.

• m-a ajutat să fiu un mic arhitect construind castele care să ajungă până la cer. Cum a spus o fetiţă pe plajă anul trecut NIMIC NU E IMPOSIBIL..şi cum spunea şi Disney IT'S KIND OF FUN TO DO THE IMPOSSIBLE
  
• ori de câte ori îmi fura nisipul de sub picioare mă invita să ne jucăm împreună şi să descopăr o lume cu totul nouă
• iar când valurile reci păreau ameninţătoare îmi povestea sau explica ceva.

Marea este atât de fermecătoare. Calmă sau furioasă ea te ascultă şi duce departe în larg cuvintele ce te apasă.
Are grijă de fiecare om ce i se destăinuie şi nu există două relaţii identice.

Eu şi marea ne-am întâlnit şi anul acesta. Sunt atât de multe lucruri de povestit: lucruri vesele şi lucruri triste, planuri şi vise, idealuri şi realităţi..şi în plus mai am ceva timp până la acel "rămas-bun"

Iată şi o melodie de care mi-am amintit scriind postul acesta :)

Încredere

"Încredere" un simplu cuvânt, dar atât de multe idei captive în înşiruirea asta de litere. Când începe şi cum se termină? Cum o obţii şi cum o păstrezi? cine, ce , unde şi cum?? În final doar simple întrebări retorice: nimic mai mult, nimic mai puţin!

Adevărul e că nu există o regulă general valabilă. Dacă stai puţin şi te gândeşti nu există o astfel de regulă pentru acele lucruri şi fapte, şi situaţii şi acţiuni care guvernează viaţa unui om.
Cu toate că sunt atâtea moduri prin care poate fi exprimată încrederea..în final deciziile luate sunt cele care înclină balanţa.

Să vedem cam cu ce ne putem confrunta:
- în primă fază ar fi încrederea din mediul cel mai apropiat, cu alte cuvinte familia. Subiect delicat pentru unii, floare la ureche pentru alţii. Şi ce situaţie. nu ştiu cât de mult ar trebui să pun accentul pe încredere, căci familia nu se schimbă. Pentru părinţi eşti copilul lor şi nu-şi doresc decât să te ştie în siguranţă, idee care evoluează şi poţi să ajungi să ai părinţi un pic mai mult dornici de protecţie decât ar fi cazul. Dar în fine ăsta e un caz. Evident există şi o extremă (părinţi care percep altfel ideea de protecţie) şi toate punctele între aceste extreme (foarte multe la rândul lor). Apoi relaţiile cu alte rude pot fi puse în primejdie de unele evenimente, dar nu vei putea niciodată să eviţi la nesfârşit problemele...
- continuând ajungem la prieteni. Oameni care îţi plac, cu care te simţi bine, cu care alegi să-ţi petreci timpul etc. etc. etc. Un pas aiurea, o vorbă în vânt, o festă a destinului şi prietenia poate avea de suferit.
- colegi: persoane pe care încă nu le cunoşti foarte bine..este oare cazul intereselor? dificil de acordat încredere, însă fără ea nu se poate ajunge nicăieri
- străini: doctorul care îţi spune ce tratament să urmezi, şoferul care te duce la destinaţie, persoana care îţi recomandă un anumit produs, oamenii pe lângă care treci pe stradă etc.

uffff şi sunt mult mai multe idei. În fiecare caz încrederea poate să-ţi fie spulberată..sau poate nu (cazuri fericite..spre să întâlnesc numai din astea ;)) Dar când ai impresia că lumea ţi se năruie nu trebuie decât să ridici capul, să înfrunţi problemele şi să vezi soarele care va străluci şi în zilele ce vor urma...

cold night

ne plangeam atat de mult de caldura incat am impresia ca si-a luat o mica vacanta (oarecum departe de zona in care ma aflu acum)...nu-i nimic...s-a instalat aerul rece ce-mi aduce aminte de momentul verii cand rasare soarele. E simplu: exista cateva variante de adoptat.

1. continuarea plangerilor: de data aceasta pe motiv ca trebuie sa apelam la haine un pic mai grosute
2. ne bucuram de fiecare moment asa cum e el. mereu am stiut cum sa ma adaptez caldurii istovitoare, aplic o strategie asemanatoare si pentru vremea mai rece

Prin urmare eu aleg varianta 2. In plus nu-mi place sa ma plang atat de mult de lucruri pe care nu le pot controla nici eu, nici alta fiinta umana.

Si pentru ca mi-am amintit de rasaritul soarelui, sper sa reusesc sa surprind cateva momente inedite si luna aceasta. De fapt nu sper, imi propun (so much better :))

Bucurati-va de vreme asa cum e ea in momentul "x" si fiti creativi, nu altfel :)