Metamorfoze

A inceput vacanta, iar eu am fugit putin acasa...locul spre care ma indrept ori de cate ori simt nevoia sa evadez putin :) E locul unui copil care nu a impus limite nici imaginatiei, nici realitatii...
Alaturi de prieteni dragi am fost actrita, detectiv, balerina, eroina...si asta e doar inceputul unei liste. Aici am crescut pastrand sufletul de copil in procesul metamorfozelor numit "viata".


(poze imprumutate de aici )

La mine acasa exista cladiri speciale care prin zidurile lor povestesc fragmente despre vremuri de mult apuse. Una din aceste cladiri este casa unui mosier: un mic castel pe baza caruia am creat multe povestioare. Se pare ca multi factori si-au pus amprenta asupra acestei cladiri, iar astazi ea trece print-un nou proces al metamorfozelor,... proces impus de umbra timpului.
Nu stiu ce soarta au hotarat unii oameni pentru acest castel, dar sper ca ei sa nu distruga farmecul sau..sa nu-i alunge acea raza de mister care ma facea mereu curioasa si dornica sa explorez locul cel mai "accesibil" (paznicul de acolo contribuia considerabil la ideea de aventura): gradina castelului.

Uneori am impresia ca cei care alearga pe strazi astazi (a se citi copii) pun prea multe limite imaginatiei si pierd foarte repede aceste intalniri de multe ori aflate la granita dintre realitate si fantastic. Sper sa ma insel totusi :)

eu, VP, emotiile si BOS

Am avut parte de o saptamana foarte lunga,in care emotiile zilnice parca respectau firul actiunii dintr-o naratiune. Nu o sa mentionez decat punctul culminant pentru ca acesta a fost cel mai intens.

"The story goes something like this:" totul a luat amploare in momentul cand am inceput sa completez aplicatia pentru pozitia de VicePresedinteSALES in BOS (organizatia de studenti din care fac parte)... intrebare dupa intrebare si pas cu pas a venit si ziua de ieri: ziua alegerilor. Emotiile s-au jucat cu mine toata ziua, un pic chinuitor ce-i drept dar foarte placut :D

Mii de sentimente au hotarat sa-mi invadeze sufletul si gandurile...un adevarat cocktail de sentimente, o licoare unica savurata din plin!

Toata povestea candidaturii s-a tradus intr-o experienta unica de pe urma careia am invatat foarte mult (poate chiar mai mult decat ma asteptam) si lucrul acesta nu face decat sa ma bucure enorm.


A fost o mica batalie din "razboiul" pe care-l duc cu perfectionista din mine, dar si o intalnire cu oameni care mi-au dovedit a mia oara cat de exceptionali sunt.

Acum sunt VicePresedinte Sales, am ascultat soaptele marii si am lasat sageata sa zboare catre un alt varf de munte, mai inalt decat precedentul.

Multumirile mele se vor traduce in fapte vrednice de increderea acordata si alaturi de ceilalti BOSuletzi stiu ca ne vom stradui sa atingem linia orizontului :)

diferit si vechi

azi m-am reintors in Bucuresti dupa o mica vizita acasa... Ca de obicei, de cate ori ma intorc acasa descopar ceva nou prin Urziceni sau pe acasa si de fiecare data acord mai multa importanta vechiilor detalii...
m-am invatat foarte mult cu drumul acesta spre casa, drum pe care il parcurg de 2 ani intr-un mod oarecum constant..insa nu mereu cu aceleasi sentimente...

Ei bine, azi am ales sa ma cufund in lumea lecturii pret de o ora si ceva cat dureaza pana ajung in Bucuresti, astfel incat am inceput sa lecturez gandurile unei persoane foarte dragi mie: nasa mea "de suflet" Catalina Stroe.
{rangul de "nasa de suflet" este o poveste in sine ce va fi spusa candva pentru ca pune in evidenta statutul de OM in adevaratul sens al cuvantului alaturi de acea parte frumoasa a vietii}

In fine...cartea se numeste "Cei sapte ani de acasa.." si este mai mult decat o simpla lectura. E adevarat ca fiecare rand parcurs ma duce mai aproape de scriitoare, de stilul ei de a fi si de a vorbi...insa asta nu inseamna ca aici se opreste frumusetea cartii.

Prin mici povestioare desprinse din viata reala ai ocazia sa vezi cum au trait unii oameni cu multi ani in urma. Sunt amintiri frumoase si amuzante care aduc zambetul pe fata pe masura ce citesti. Sunt pasaje intregi care m-au emotionat si care m-au determinat sa analizez un pic lumea in care traiesc. Sunt povesti cu oameni care au intampinat mari obstacole in drumul lor numit "viata", momente grele de deznadejde, teama, dar si de bucurie si speranta.., obstacole ce par furate din lumea imaginatiei, insa sunt cat se poate de reale. Apoi intalnesti pasaje cu povesti despre o lume demult apusa, o lume pe care o mai recunosc din povestirile bunicilor...si totusi atat de diferita de prezent.

Nu are rost sa prezint rezultatul analizei mele aici..pentru ca acesta trebuie descoperit de fiecare persoana in parte ..si nu dupa metodele "copiat" si "inspirat" folosite azi. Asadar..daca ai ocazia sa citesti cartea ma vei intelege perfect ;)

Admirand pozele vechi din carte mi-am amintit de pozele cu regi si regine pe care le-am vazut la MNAC cu ocazia Galei BOS [despre aceasta voi reveni cu un post mai tarziu ;)] si am inceput sa-mi imaginez Bucurestiul de alta data. Ador pozele vechi care au o poveste de spus si uneori un mic mesaj enigmatic pe verso...si cred ca mi-am gasit o mica ocupatie pentru timpul liber :D

As povesti foarte mult despre cartea "Cei sapte ani de acasa.." de Catalina Stroe...dar stii ceva numai citind-o te poti bucura de jocul fermecator al cuvintelor..

mai bun, mai puternic, mai intelept...

si iata ca sunt momente cand lipsa de organizare iti strica planurile...sau cand lipsa de implicare creeaza numai probleme celorlalti. chiar devine atat de imposibil sa incerci sa schimbi lucrurile? sa faci in asa fel incat sa eviti orice urma de situatie neplacuta? Sincer eu cred ca se pot face schimbari: INTOTDEAUNA esti pus in situatia de a alege, acum depinde de fiecare persoana daca face alegerea cea buna sau nu...

Intr-o zi intalnesti in drumul tau dezamagirile...poate ca vinovata e o persoana pe care nu o cunosti de mult timp sau dimpotriva, e chiar cineva drag..sau poate ca tu esti pionul si motivul principal... Ca in orice situatie incerci sa cauti raspunsuri la intrebari gen \de ce\...dar mai conteaza sa stii cine e responsabil pentru dezamagirea traita? pana la urma faptul e consumat..si putin probabil sa te mai intalnesti pe viitor cu respectivul gen de dezamagire....\/dar asta este o cu totul alta poveste..evident :)\/

la finalul zilei, atunci cand soarele se duce la culcare si luna urca pe bolta instelata nimic din ce a izbutit sa te intristeze nu mai trebuie sa aiba nici o putere asupra ta... totul trebuie pus intr-un sertar, pierdut fara urma in ceata trecutului, pus in registrul ~fapte si invataminte din viata~... stelele jucause iti soptesc pline de incredere ca totul va fi bine, iar luna calma, chiar daca pare distanta si rece promite sa-ti vegheze somnul in calatoria uitarii...

sentimentele si trairile nu se lasa biruite asa usor...continua sa te amageasca si sa-ti rapeasca orice urma de zambet de pe chip...

......pana la urma...visul se apropie de final si primele raze ale soarelui fac peisajul sa para mai dulce, mai putin intepator...iti arata bobocul de trandafir si nicidecum spinii lui, iti vin in ajutor si te asigura ca totul are un scop: iar dezamagirile si acele momente proaste din viata nu fac decat sa te ajute sa fii un om poate mai bun, mai puternic, mai intelept...


Rain

Nori negrii si amenintatori...Puternice dispute in inaltul cerului...O impresionanta incarcare electrica plutind in aer...si...iata, ca intr-o clipa toata aceasta "lupta" a celor ce domina cerul se revarsa catre pamant...

Mii si mii de picaturi isi pornesc drumul dictat de puterea gravitationala... La un moment dat se trece la un regim de intrecere: tunetele anunta foarte multe starturi, iar fulgerele echivaleaza cu lumina aparatelor ce surprind imagini inedite...

Rivalitatile isi fac simtita prezenta pentru ca pret de cateva clipe intrecerea se face la un alt nivel...unul mai rar intalnit...un nivel al ghetii.

eeehh...iata ca si vantul parca prinde puteri si alaturi de prietenii sai fac numai ravagii. Nu este iertata nici o creatura, nici un coltisor... Copacii isi lasa coroanele in voia vantului, iar cladirile infrunta loviturile ploii...


FURTUNA: un cuvant..multe ganduri...mii de imagini..clipe vesnice :)

 
template by suckmylolly.com flower brushes by gvalkyrie.deviantart.com