metrou à la Seinfeld

O descriere mai bună pentru luni dimineaţa nu găseam:




"1 banana, 2 banana, 3 banana, 4 banana, 5 banana...no..I'm still here... :(((("

dimineți de toamnă

Multe buchete de flori, cămășuțe albe și chipuri adormite... prima zi de școală... și eu..mai matinală ca niciodată. Cu toate că am (relativ) scăpat de tortura trezitului de dimineață ca să merg la școală de cele mai multe ori îmi încep ziua astfel:

săptămâna mea.. în stil Pina :)

Dance, dance otherwise we are lost

Săptămâna ce tocmai s-a încheiat pentru mine a reprezentat un melange de pasiune, dans, exprimare, muncă şi emoţii. Şi o să-mi lipsească tare mult.

Am gustat puţin (2-3 ore în fiecare seară) din dansul contemporan, şi am furat un val nou de energie de fiecare dată :D (Centrul Naţional al Dansului Bucureşti nu putea să folosească un canal de comunicare mai inspirat)
M-am îndrăgostit de Jun Miyake - Lillies Of The Valley - FAde In - OUT
M-am jucat cu accente şi trăiri lente
Am împărţit emoţii şi câteva sincronuri cu 100 şi ceva de persoane şi cu Maria, copilă dragă ce mă bucur să o cunosc (din categoria: "hai să-l mai dansăm de câteva zeci de ori")
Am fost la film (mulţumesc echipei Filmetari.com) şi am descoperit curajul pe care femeia aceasta l-a avut. E lucru mare să îţi păstrezi viziunile cum făcea ea şi să te exprimi într-o lume condamnată de critici.
Mi-am îmbogăţit colecţia de cuvinte bine alese. Şi cel mai mult mi-a plăcut ideea cu "Căutaţi... Dar ce anume, ori unde să căutăm nu ne spunea...Deşi nu ştiam dacă suntem sau nu pe drumul cel bun" (fragment mai mult sau mai puţin rupt din film)
Şi m-am bucurat dansând (clip descris şi împrumutat de aici)

...către computerul meu


Dragă prieten impersonal şi calculat,

A devenit exasperant un anume strigăt ce îmi invadează casa, îmi afectează auzul şi îmi tulbură gândurile. E mai degrabă un ecou pierdut, dar în acelaşi timp, e o invitaţie pe care vreau să o onorez cât mai des. Dacă ai avea sentimente ţi-aş spune să nu îţi faci griji, nu e decât vocea libertăţii...

Petrecem destul de mult timp împreună sau cu gaşca (nu uita că telefonul, televizorul şi celelalte gadget-uri sunt zilnic prin preajmă), dar libertatea e ca acel gem de vişine pe care mama mi-l trimite de câte ori rămân fără. E un gust dulce-acrişor după care tânjesc uneori, pe care nu îmi permit să-l uit şi pe care îl savurez ori de cîte ori e posibil.

Nu vreau să fiu rea... dar de ceva vreme încoace am şi o nouă prietenă.. Se numeşte „Carte”.. mă rog, e o foarte veche prietenă care a revenit în oraş şi nu va mai pleca. Mă întâlnesc cu ea zilnic (în RATB, prin parc şi alte părţi) şi de fiecare dată are o poveste excepţională de spus. Dacă vrei ţi le spun şi ţie...

Ştiu că eşti obişnuit să plec în vacanţă şi aşa...dar trebuie să-ţi mărturisesc am să plec mai des...cel puţin o dată pe săptămână. Am un spirit aventurier pe care l-a trezit Soarele în ultima mea escapadă la mare.

Pentru moment vreau să explorez...să cunosc...să descopăr tainele oraşului în care locuiesc. Se zice că...dincolo de agitaţie, aglomeraţie, zgomot şi poluare e un oraş superb, cu locuri pline de farmec şi savoare, dar extrem de tăcute (nu orice ochi le poate vedea). Am să ţi le povestesc pe fiecare în parte...

Ştii...uneori vocea îmi şopteşte „Îmi e dor de tine. Lumea îţi duce dorul” cam cum vorbesc când mă regăsesc cu marea... Aşadar cât timp alerg după doruri..odihneşte-te - mai ai multe accesări de atins-

La un click şi zeci de paşi distanţă,

a ta proprietară

Un pahar de suc de trandafiri si o provocare

Ce mai e nou sub Soare? poate nimic..poate totul.. cine stie.. Doar Tolkien cu imaginatia lui fascinanta descria lumina Soarelui si a Lunii prin viziuni cu totul noi.

"O deosebire notabila intre aceste legende si majoritatea celorlalte este ca Soarele nu-i un simbol divin, ci un lucru obisnuit, iar "lumina soarelui" [lumea de sub soare] devine sinonima cu o lume cazuta si cu o viziune imprefecta, rasturnata." scrisoare adresata lui Milton Waldman in 1951 rezumand Silmarillion

Spre exemplu sucul de trandafiri e o licoare necunosuta de multe persoane... in vreme ce eu o savurez de ani de zile, gustand astfel mai mult din vara :>

Provocarea mea nu este sucul de trandafiri ci organizarea unui grup de lucru/sedinta LEAP.
Acum, sa nu care cumva sa te gandesti ca nu am nici cea ma vaga idee de cum sa fac aceasta intalnire, sau cum sa o anunt, sau cum sa o organizez... am invatat in BOS multe despre acest aspect.

Problema mea e ca vreau ceva cu totul nou, interesant si cat se poate de non formal. Daca tot e o lume rasturnata, de ce sa nu ies putin din tipare. Deja am cateva teme in minte.. mai trebuie doar sa stabilesc agenda, taskurile si locatia :>


Eseu.

Acum cateva ore ma gandeam sa scriu un post despre cruzime. Mda...putin mai dur, dar cat se poate de realist. Intre timp am fost in parc la un LEAP - workgroup & picnic in Cismigiu si am gasit o tema mai buna pentru micul meu eseu: culoarea cerului in puzzle.

Puzzle, puzzle, puzzle sau altfel spus: cel mai nou mod de a ma obosi inainte sa adorm (asta cand nu imi arde de citit sau nu am lapte in casa). Unde mai pui ca prefer acele combinatii cu sute de piese :D si imagini cat mai complicate.

Si stateam noi in parc...si ne gandeam, stabileam, planificam, radeam si, evident, mai deviam de la subiectul principal al intalnirii. Nu am nici cea mai vaga idee cum am reusit sa deviem la puzzle, dar cert e ca am aflat cata bataie de cap iti da acea portiune din joc in care nu exista o variatie foarte mare de culori, spre exemplu cerul.

Ei bine, jucandu-ma in fata calculatorului e mai simplu pentru ca mai ai norocul ca unele piese sa se potriveasca singure.... Dar, sa te inconjori de sute de piese, cu care sa lucrezi ore in sir e cu totul altceva. In viata de zi cu zi, cand ridici privirea spre cer ai norocul sa ramai impresionat de nuante, de libertatea sa, de orizonturi, de nori, de stele, de furtuni, de fulgere...de infinitate. Si e doar un simplu element din lumea fiecaruia cu un oarecare impact (nici nu vreau sa ma gandesc la ce e in mintea unei furnici.. Oare il observa?)

Pictori, scriitori, fotografi, visatori, aviatori, nebuni si oameni lucizi... toti isi ridica privirea spre cer.. De fiecare data eu descopar ceva nou.. oare ei ce vad?

E amuzant cum cerul dintr-un puzzle poate fi o metafora foarte buna pentru atitudinea noastra fata de greutati. E acel element (cheie, daca vrei) care iti pune bete in roate. Atat de dificil incat te poate determina sa renunti, ori te poate ajuta sa iti duci limitele la un nou nivel.
Motivare? Nevoie de a trece linia de sfarsit? Curba dintre cerere si oferta...dintre ce vreau si ce primesc...dintre ce pot si ce nu vreau sa pot? Toate sunt inventii care ne ajuta sa pacalim o logica bine inradacinata in punctul deciziilor.

Si pentru ce atata truda? De ce sa ma chinui sa potrivesc zeci de piese aparent asemanatoare, in fapt fiecare cu locul ei bine stabilit? Pai, si de ce nu? Doar e un alt mod de a lucra asupra locului/rolului meu intr-o imagine cat se poate de distorsionata numita viitor.



...august...

E luna mea... cu nume demn de un imparat Roman. Cum stau si degust un gem de visine, nu imi pot aduce aminte decat de denumirea populara de Gustar.
Sunt multe grade afara, la un moment dat termometrul indica 30, dar, avansand in noapte vad ca a ajuns undeva la 28,7 grade. Partea minunata..e... ca aerul este cat se poate de respirabil, comparand aceleasi temperaturi la atmosfera din iulie.

E vara, aud cantectul greierilor si, daca, ma aventurez sa scot mana pe geam, am sa simt si cateva picaturi dintr-o "ploaie calda de vara" cum auzeam intr-o reclama candva.

E luna mea...si nimic nu poate trece pe un fagas nefast. E luna in care vad stelele cel mai des si imi leg dorinte de o stea cazatoare. Ultima luna de vacanta pe mine ma face sa zambesc zilnic, sa privesc mereu jumatatea plina a paharului, sa profit de orice sursa de energie si sa imi doresc mai mult...

E luna in care soptesc un secret la mare, si valurile imi raspund sincer...
...in care ma uit pe furis la Soare, si admir valsul de pe Luna...
..in care nimeni nu are voie sa ma supere, iar eu imi indeplinesc visele :>

din categoria: ce ţi se poate întâmpla într-o zi

... azi a fost una din puţinele dăţi când am optat pentru un taxi în timpul zilei.





(foto de pe aici)

Ce mare brânză ai putea crede...şi totuşi...mergând pe decizia asta am ajuns să cunosc un om foarte simpatic şi, în acelaşi timp, câteva lucruri despre mine...spuse de un străin.


Am trecut uşor peste întrebarea cu "În ce clasă eşti" şi am ajuns să primesc o analiză cât se poate de precisă pentru caracterul meu, şi pe alocuri chiar interesantă. Considerente: modul meu de interacţionare cu oamenii pe care nu-i cunosc, semnul zodiacal şi chiar data naşterii :D (şi un mini suport în interacţiunea cu Fecioarele a interlocutorului meu).


Pe lângă ambiţie, perfecţiune, încredere am primit şi un insight referitor la cât de multe lucruri sunt dispuse (au ba) fecioarele (şi printr-o analogie eu) să le facă pentru a-şi atinge obiectivele. Că da, am o atitudine protectivă faţă de cei dragi şi importanţi pentru mine...dar..se pare că pot trece şi peste multe aspecte mai mult sau mai puţin fericite pentru ca în final să-mi fie mie bine.
Nu pot să spun că am atins anumite performanţe, dar nici foarte departe de adevăr nu era monsieur taximetrist :))

Sărind puţin peste minţi criminale şi gânduri diabolice, chiar sunt de acord cu partea aceea de a trece dintr-o extremă în alta numai pentru a duce la bun sfârşit ceva început...dar să nu uităm să fim oameni, să rămânem fideli principiilor şi valorilor morale...să acţionăm etic şi să fim noi înşine în orice situaţie


În final a fost o zi superbă, şi da...sunt o egoistă... vreau mai mult :D

tot de primavara...tot pe acasa :)

copaci ce m-au gazduit de cate ori era nevoie sa imi gasesc o ascunzatoare buna la ascunselea :)
..si reguli fashion care nu tin cont de ultimele tendinte...
...si...gesturi delicate ce iti insenineaza ziua...
...si provocari la colt de strada.

când nu contează




din când în când mai am câte o mică escapadă pe acasă.... și..dacă iarna e plină de surprize, poi primăvara e pur și simplu plină de culori :).

nu copacii înfloriți, nici toporașii de pe lângă garduri și ..nicidecum albinele parcă omni prezente nu sunt responsabilii pentru beția de zile de primăvară acasă. Oamenii se schimbă, vecinii de câte ori mă văd nu fac decât să-mi aducă aminte cât de rar trec pe acasă...și pe ici colo și decorul se schimbă suficient.

și totuși...ceva rămâne parcă neschimbat.. să fie oare locul, atmosfera...soarele sau stelele: mici puncte albe pe un cer negru cum e tăciunele. Într-un fel ..nici nu îmi pasă.. atâta timp cât, de câte ori voi păși pe aleile de aici, mă voi simți ca acasă.

Scrisoare catre prieteni


Suna pompos nu?Da..perfect de acord. Si totusi, unori, aparentele SUNT inselatoare, iar frazele pompoase tind sa fie doar victimele ratacirilor in esenta.

De ce "Scrisoare"? Ei bine, nu am de gand sa mint, dar azi am (re)vazut filmul Scrisoare catre Julietta..deci..detaliile sunt oarecum irelevante.
De ce "catre prieteni"? Ei bine, pentru ca azi mi-a fost dor de fiecare dintre ei...pe rand, la un moment din cele multe cate ofera o zi. Nu ma plang, nu a existat secunda azi in care sa fi fost privata de compania cuiva. Dar ...e primavara... a fost cald si frumos, asa cum ar trebui sa se prezinte o Sarbatoare a Florilor.

Cum imi este firea, am visat cat pot de mult, m-am ambitionat si mi-am adus aminte de cuvinte (iacata postul de fata) si de prieteni.
Nu voi rosti vreun nume pentru ca nu asta e scopul acestui post :) Vreau doar sa iti sugerez sa "profiti" cat poti de mult de prezenta prietenilor dragi.

Adevarul e ca azi am asistat la o intalnire la care fusesera invitati prieteni buni, chiar foarte buni ai unchiului meu care azi ne zambeste de pe un norisor de undeva. Si am vazut cum prietenia aia a dainuit in timp, si am vazut cat de frumoasa era...si ce intalnire minunata ar fi fost daca era si unchiul cu noi. Si na..ce sa fac..mi-am adus aminte de ai mei prieteni dragi.

Cu unii nu am mai vorbit de mult, pe altii ii vad zilnic, unora le fac capul calendar ratacindu-i prin firul gandurilor mele, pe altii ii ascult ori de cate ori au nevoie de mine, cu unii nu e nevoie sa folosesc cuvinte pentru a ne intelege si cu altii am invatat sa pasesc in momente si bune si grele, pe unii ii cunosc de-o viata, pe altii abia i-am cunoscut si imi sunt dragi si uneori am impresia ca ziua de ieri are alte limite spatio-temporale,....DAR...oricum s-ar contura o imprejurare sau alta..la finalul zilei ei sunt ai mei prieteni dragi, si ii iubesc enorm si poate nu le-o spun mereu, dar....

 
template by suckmylolly.com flower brushes by gvalkyrie.deviantart.com